taurobol sn [At: PROT.-POP., N. D. / P: ta-u~ / Pl: ? / E: fr taurobole] 1 Ritual religios practicat de unele popoare antice, constând în jertfirea unui taur (1). 2 (Pex) Altarul pe care se jertfea un taur (1).

TAUROBÓL s.n. (Ant.) Sacrificiul unui taur adus zeului Mithra, zeiței Cibele și altor divinități. [Pron. ta-u-, pl. -lii. / < fr. taurobole, cf. lat. taurobolium, gr. taurobolion].

TAUROBÓL s. n. (ant.) sacrificiu expiator al unui taur adus zeului Mithra, zeiței Cibele și altor divinități. (< fr. taurobole, lat. taurobolium)

TAURO- „taur”. ◊ gr. tauros „taur” > fr. tauro-, it. id., germ. id. > rom. tauro-. □ ~bol (v. -bol), s. n., sacrificiu expiator al unui taur adus zeului Mitra și zeiței Cibele; ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru mitic cu cap de taur; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de tauri; ~mahie (v. -mahie), s. f., 1. Arta de a lupta cu taurii. 2. Luptă mitică a taurilor cu oamenii.