tarna¹ sf [At: BARAC T. 66/11 / V: (reg) tarn sn / Pl: ~ne / E: bg тръвна] 1 (Reg) Cosh de nuiele mai larg la gura decat la baza (prevazut cu o toarta sau cu doua toarte) avand diferite intrebuintzari in gospodaria tzaraneasca Si: (reg) cosharca tarneatza tarnog (1). 2 (Reg) Contzinutul unei tarne¹ (1). 3 (Olt; Mun) Vas mare cu care se transporta mancare lucratorilor la camp. 4 (Reg; rar) Coshar¹ (1). 5 (Reg) Stup de albine facut din nuiele impletite. 6 (Reg) Unealta de pescuit peshti mici facuta din nuiele impletite. 7 (Olt) Botnitza impletita din sarma sau din nuiele care se pune la vite pentru a le impiedica sa pasca. 8 (Mun) Traista¹ (1) de aba Si: (reg) tagarna. 9 (Mun; Olt; art.) Dans tzaranesc care se joaca la nuntzi. 10 (Mun; Olt; art.) Melodie dupa care se executa dansul tarna¹ (9).

tarna f. 1. cosh sau traista pentru merinde; 2. stup facut din nuiele lipite cu pamant. [V. tarn].

tarn² sn vz tarna¹

TIRN¹ s. n. v. tirna².

TÍRNA² tirne s. f. (Regional) I. 1. Cosh de nuiele impletite mai larg la gura decit la fund prevazut de obicei cu doua toarte; cosharca. Oamenii cara... cu sacii shi cu tirnele porumb fasole griu ce se gaseshte. REBREANU R. II 149. Fiind ushoara shi cuprinzind mult tirna serveshte la radicatul porumbului de jos in pod sau in patule. La HEM 2062. 2. Unealta de pescuit facuta din impletitura de nuiele sau de mlaja servind la prinderea peshtilor mici; cosh. (Atestat in forma tirn) Tirnuri rasturnate de prins peshte. MACEDONSKI O. III 38. 3. Vas mare cu care se transporta mincarea lucratorilor la cimp. O tirna uriasha aproape plina de coliva amestecata cu mere prune uscate zahar. STANOIU C. I. 31. II. Numele unui dans popular shi melodia dupa care se danseaza. Flacaii joaca tirna linga focul aprins in fatza casei. STANCU D. 184. Varianta: tirn s. n.

tírna f. pl. e (lat. taberna „taverna baraca cort” care la plecare se preface in „sac cosh”. V. tagirna zagirna atirn). Munt. vest. Traĭsta (desag) de aba: o tirna de cartofĭ. Olt. Trans. Munt. Mold. Cosh mare c’o toarta saŭ cu doŭa de carat roadele cimpuluĭ saŭ gradiniĭ ducindul in cobilitza saŭ tzinindul doĭ cu mina. V. oboroaca.

tarna (unealta) (pop.) s. f. g.d. art. tarnei; pl. tarne

tarna (cosharca unealta de pescuit) s. f. g.d. art. tarnei; pl. tarne

TARNA s. v. cosharca stup.

tirna s. v. COSHARCA. STUP.

tirna (ne) s. f. 1. Cosh mare de rachita de nuiele. 2. Stup de nuiele. 3. (Olt.) Botnitza care se pune la vite pentru a le impiedica sa pasca. Origine incerta. Se considera der. din bg. travna sb. trnka (Cihac II 402; Tiktin; Candrea; bg. tarna adaugat de Conev 74 pare sa provina din rom.) in legatura cu sl. trŭnŭ „spin” cf. tirn. Aceasta der. este posibila dar nu inceteaza sa fie batatoare la ochi apropierea de mgr. τράνα lat. med. trana „impletitura de nuiele” (Goelzer Bull. Du Cange III 159) de origine necunoscuta.