tainuit ~a [At: CANTEMIR IST. 222 / Pl: ~itzi ~e / E: tainui] 1 a Retras. 2 a Discret (5). 3 a Ascuns vederii. 4 a Secret³ (15). 5 a Necunoscut. 6 av Tainic (8).

TAINUÍT A tainuitzi te adj. 1. Tainic retras ferit. SHin codrul cel mai tainuit Lau ingropat tirziu in noapte. COSHBUC P. I 81. Inspre apusmiazazi vin minastirile Agapia cea tainuita de lume Varaticul unde shia petrecut viatza Brincoveanca cea bogata. CREANGA A. 72. Dulce imi veneai in umbra Tainuitului boschet. EMINESCU O. I 112. ◊ (Adverbial) Ash avea insa ai spune tainuit Ceva carel priveshte. ALECSANDRI T. II 344. ♦ Discret. Ne vom ascunde In noaptea codrului umbros Sub brazii fara grai pe unde Nici ochi de om nu pot patrunde Nici flori cu tainuit miros. COSHBUC P. I 123. 2. Ascuns secret. El nu era un ingrat sa nu se gindeasca la tainuitele lor griji. C. PETRESCU C. V. 168. Nimeni nu cunoshtea aceste rapitoare poezii care poetul le tzinea... tainuite in cartoanele sale. MACEDONSKI O. IV 17. Ochii ei sint plini de umbra tainuitelor dureri. EMINESCU O. I 142.

tainuit a. ascuns misterios: in poiana tainuita unde sbor luciri de luna AL.

taĭnuít a adj. Taĭnic ascuns retras: poĭana taĭnuita (Al.).

TAINUÍT adj. 1. v. dosnic. 2. ascuns secret tainic. (O iubire ~.) 3. v. ascuns.

TAINUIT adj. 1. ascuns dosit dosnic ferit izolat laturalnic retras singuratic tainic (rar) laturash (inv. shi reg.) sacret (reg.) laturish. (In ungherul cel mai ~.) 2. ascuns secret tainic. (O iubire ~.) 3. ascuns retzinut (fig.) mocnit surd. (O dushmanie ~. )