5 definiții pentru tătucuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂTUCÚȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui tătucă. – Tătucă + suf. -uță.
TĂTUCÚȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui tătucă. – Tătucă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tătucuță sm [At: CREANGĂ, P. 292 / V: (reg) cuțu sma, ~tăc~ sm / Pl: ~ți / E: tătucă + -uță] (Mol; hip) 1-2 Tată (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂTUCÚȚĂ s. m. Diminutiv al lui tătucă. Tătucuță, tată hăi! Cum de te-ai dus de la noi. Și nu te-ntorci înapoi. MARIAN, Î. 128. Ea le răspundea cu ciudă și în bătaie de joc: Da cum nu! că nu mi-oi feșteli eu mînuțele tătucuței și a mămucuței! CREANGĂ, P. 292.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tătucúță (pop.) s. m., g.-d. art. tătucúței/lui tătucúța
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tătucúță s. m., g.-d. art. tătucúței/lui tătucúța
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M80) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
tătucuță, tătucuțisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui tătucă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tătucuță, tată hăi! Cum de te-ai dus de la noi. Și nu te-ntorci înapoi. MARIAN, Î. 128. DLRLC
- Ea le răspundea cu ciudă și în bătaie de joc: Da cum nu! că nu mi-oi feșteli eu mînuțele tătucuței și a mămucuței! CREANGĂ, P. 292. DLRLC
-
etimologie:
- Tătucă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09