9 definiții pentru tăgăduință
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂGĂDUÍNȚĂ, tăgăduințe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Tăgădui + suf. -ință.
TĂGĂDUÍNȚĂ, tăgăduințe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Tăgădui + suf. -ință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂGĂDUÍNȚĂ, tăgăduințe, s. f. Tăgăduială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂGĂDUÍNȚĂ, tăgăduințe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Din tăgădui + suf. -ință.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
tăgăduință f. fapta de a tăgădui.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tăgăduintă sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~te / E: tăgădui + -intă] (Înv) Tăgadă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tăgăduínță (înv.) s. f., g.-d. art. tăgăduínței; pl. tăgăduínțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăgăduínță s. f., g.-d. art. tăgăduínței; pl. tăgăduínțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TĂGĂDUÍNȚĂ s. v. contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tăgăduință s. v. CONTESTARE. DEZMINȚIRE. NEGARE. NEGAȚIE. RENEGARE. TĂGADĂ. TĂGĂDUIALĂ. TĂGĂDUIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tăgăduință, tăgăduințesubstantiv feminin
- 1. Tăgăduială. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tăgăduială
etimologie:
- Tăgădui + sufix -ință. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.