tanjala sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~aua ~jea ~jea~ / Pl: ~jeli (reg) ~jele / E: vsl *таѫало cf pn cięźadło] 1 Protzap care se foloseshte pentru a prinde a doua pereche de vite la jug pentru a lega de jug uneltele agricole cu tractziune animala sau pentru a transporta greutatzi mari Si: (reg) tanjal (1) tanjalar (1) tanjaloi tanjalau tashla. 2 (Pop; d. animale de tractziune; ie) A se lasa pe ~ A trage foarte incet (sprijininduse pe tanjala (1)). 3 (Pfm; d. oameni; iae) A lucra incet cu lene. 4 (Pfm; d. oameni; iae) A neglija lucrul. 5 (Pop; ie) A mana pe ~ A mana incet. 6 (Reg; ie) A pune umarul la ~ A se pune serios pe munca. 7 (Reg; dep) Persoana inalta shi slaba. 8 (Reg) Tanjalutza. 9 (Reg) Parte a joagarului cu ajutorul careia se pune in mishcare jugul cu ferastraul Si: (reg) iapa matca. 10 (Irg) Unitate de masura pentru terenuri agricole echivalenta cu 28 de prajini.

TANJÁLA ~éli f. Protzap (suplimentar) folosit pentru a uni jugul de uneltele agricole sau pentru a injuga doua perechi de boi. ◊ A se lasa pe ~ a) a trage (cu greu shi) foarte incet; b) a lucra incet cu lene fara tragere de inima. [G.D. tanjelii] /<sl. tenžalo

tanjala f. Mold. al doilea protzap legat de oishte cand se injuga patru boi: nan pe tanjala CR. a se lasa pe tanjala a se da lenei: cata de nu te lasa pe tanjala Cr. [Slav. *TẼJELI (cf. rus. TĬAJELĬ tanjala)].

TINJEÁLA^[1] s. f. v. tinjala.

TINJÁLA tinjeli s. f. Un fel de protzap care se foloseshte pentru a prinde a doua pereche de vite in jug pentru a lega de jug uneltele agricole cu tractziune animala (plugul grapa tavalugul etc.) sau pentru a transporta greutatzi mari care le tirashte dupa sine. Dar plug grapa teleaga sanie car tinjala... nici k se aflau la casa acestui om nesocotit. CREANGA P. 38. Puneoi boii la tinjala SHioi scoate gunoiuafara. SEVASTOS C. 261. Draga hai de ma saruta Catzi dau boii de la ruda Puica hai sha doua oara Catzi dau shi cei din tinjala. JARNÍKBIRSEANU D. 78. ◊ Expr. A mina pe tinjala = a mina incet. Dacai drumetzul ros pe la cot... Min pe tinjala numai deun zlot. ALECSANDRI T. 46. A se lasa pe tinjala = (despre animale de tractziune) a trage foarte incet sau de loc (sprijininduse pe tinjala); fig. (despre oameni) a slabi ritmul in munca a neglija sau a amina lucrul. Are grija... sa nu traga unii boi iar ceilaltzi «sa se lase pe tinjala» adica sa nu traga de loc. PAMFILE A. R. 51. Sa lasat pe tinjala shi in trei ani el care era atit de expeditiv in alte daraveri nu shia putut trece nici un examen. VLAHUTZA O. A. 455. Pl. shi: tinjele (MARIAN I. 537 JARNÍKBIRSEANU D. 461).

tinjála f. pl. e (vsl. tenžalo d. tenžiti a trage a tiri. V. poting stejesc stinjinesc). Prajina cu care se prelungeshte protzapu (de care se leaga pintr’o circeĭe) cind vreĭ sa’njugĭ maĭ mult de cit doĭ boĭ. Prajina care fiind intzepenita’n jug serveshte la tirit o capitza o grapa un tavaluc un plug sh. a. Fig. A te lasa pe tinjala a te lenevi a’ncepe sa lucrezĭ maĭ alene. V. ruda 2.

tanjála s. f. g.d. art. tanjélii; pl. tanjéli

tanjála s. f. g.d. art. tanjélii; pl. tanjéli

tinjala pl. tinjeli

TANJÁLA s. (TEHN.) (reg.) prigon tanjel (Mold.) tanjalau tanjelar. (~ la car.)

TANJÁLA s. v. iapa oishte protzap.

TINJALA s. (TEHN.) (reg.) prigon tinjel (Mold.) tinjalau tinjelar. (~ la car.)

tinjala s. v. IAPA. OISHTE. PROTZAP.

tinjála (jéli) s. f. 1. Oishte de carutza care se adauga cind se foloseshte un alt atelaj sau pereche de boi. 2. Oishte care uneshte jugul la povara trasa pe boroana. Sl. tęžalo (Cihac II 411; Ivanescu BF VI 104). Der. tinjelar s. n. (oishte atashata); tinjelutza s. f. (furca terminala a oishtei sau oishtea atashata).

a se lasa pe tanjeala^[1] expr. a deveni lenesh.