7 definiții pentru sălășel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂLĂȘÉL, sălașele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui sălaș. – Sălaș + suf. -el.
sălășel sn [At: VARLAAM-IOASAF, 67v/20 / Pl: ~e / E: sălaș + -el] 1-2 (Șhp; înv) Sălaș (1) (mic). 3 (Trs; șhp) Sicriaș (5). 4-5 (Înv; șhp) Sălaș (15) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLĂȘÉL, sălășele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui sălaș. – Sălaș + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLĂȘÉL, sălășele, s. n. Diminutiv al lui sălaș (6). Fira supărată, Neagră și sfărmată, Pășea-ncetinel După sălășel. COȘBUC, P. II 162.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sălășél (rar) s. n., pl. sălășéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sălășél s. n., pl. sălășéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sălășél, sălășéle, s.n. 1. (înv. și pop.) 1. sălaș (v.) mic, așezare mică, adăpost mic, locuință mică. 2. (reg.) sicriu mic; sicriaș.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sălășel, sălășelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui sălaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fira supărată, Neagră și sfărmată, Pășea-ncetinel După sălășel. COȘBUC, P. II 162. DLRLC
-
etimologie:
- Sălaș + sufix -el. DEX '98 DEX '09