opțiuni
  • info

18 definiții pentru săcui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂCÚI, săcuie, s. n. (Reg.) Săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță. ♦ Săculeț în care se pun la stors fagurii sau cașul. – Probabil lat. *sacculeus (<sacculus).

săcui1[1] sm vz secui1 corectată

  1. În original, incorect accentuat: săcui — LauraGellner

săcui2 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~e / E: sac + -ui] 1-4 (Olt; Trs; șhp) Săculeț (1-4). 5 (Reg) Mezel la care se folosește ca înveliș cecumul porcului. 6 (Reg) Botniță pentru viței.

săcui3 v vz secui2

SĂCÚI, săcuie, s. n. (Reg.) Săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță. ♦ Săculeț în care se pun la stors fagurii sau cașul. – Probabil lat. *sacculeus (< sacculus).

SĂCÚI, săcuie, s. n. Săculeț care se poartă atîrnat de gît, trăistuță. Obișnuit, copiii au trăistuțe sau săcui în gît sau bețe în mînă. PAMFILE, CR. 8. ♦ Săculeț în care se pun la stors fagurii, cașul. Mierea se stoarce puindu-se fagurii în săcuie și aceștia într-un teasc făcut într-adins pentru a stoarce mierea și ceara. I. IONESCU, M. 382.

Săcui pl. sau Székely, neam de Unguri cari locuesc în părțile răsăritene ale Ardealului, pe lângă Trotoș, Siret și Prut. Regele Ladislau cel Sfânt îi așeză pe la 1080 ca grăniceri pentru paza Transilvaniei. [Ung. SZEK, ținut, țara Săcuilor fiind od. împărțită în cinci ținuturi, azi în două județe]. V. Pretoriul Săcuilor și Târgul Săcuilor.

săcúĭ n., pl. uĭe (dim. d. sac). Serbia. Traistă, ghiozdan.

Odorheiu n. sau Pretoriul Săcuilor, numit de Unguri Udvarhely, județ (123.000 loc.) și oraș pe țărmul drept al Târnavei Mari: 9000 loc., în majoritate Săcui. corectată

Pretoriul Săcuilor n. V. Odorheiu.

Țara Săcuilor f. V. Trei-Scaune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

săcúi (reg.) s. n., pl. săcúie

săcúi s. n., pl. săcúie

Săcuiu, -cui.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂCÚI s. v. săculeț, săcușor, sedilă, trăistuță.

săcui s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR. SEDILĂ. TRĂISTUȚĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

săcúi, săcúie, s.n. (reg.) 1. săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță; săculeț în care se pun la stors fagurii. 2. săculeț în care se pune cașul la scurs; sedilă. 3. mezel de porc. 4. botniță pentru vițel.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

săcui, săcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta, a închide. 2. a ancheta sever pe cineva.

Intrare: săcui
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săcui
  • săcuiul
  • săcuiu‑
plural
  • săcuie
  • săcuiele
genitiv-dativ singular
  • săcui
  • săcuiului
plural
  • săcuie
  • săcuielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

săcui, săcuiesubstantiv neutru

  • 1. regional Săculeț care se poartă atârnat de gât. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trăistuță
    • format_quote Obișnuit, copiii au trăistuțe sau săcui în gît sau bețe în mînă. PAMFILE, CR. 8. DLRLC
    • 1.1. Săculeț în care se pun la stors fagurii sau cașul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mierea se stoarce puindu-se fagurii în săcuie și aceștia într-un teasc făcut într-adins pentru a stoarce mierea și ceara. I. IONESCU, M. 382. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.