opțiuni

5 definiții pentru săblaznă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

săblaznă sf [At: COD. VOR. 243r/5 / Pl: ~ne / E: slv съблазнь] (Înv) 1 Primejdie (de moarte). 2 Supărare. 3 (Șîs) Piatra ~nei Obstacol. 4 Prilej de a greși căzând în păcat. 5 Ceea ce constituie un izvor de grașeli, de păcate. 6 Cenușă (1). 7 Defăimare (3). 8 Păcătuire. 9 (Med) Poluție. 10 Onanie2.

săbláznă f., pl. e (vsl. sŭblaznŭ, -znĭ. V. blaznă). Sec. 16-17. Greșeală, sminteală, scandelă. Poluțiune.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂBLÁZNĂ s. v. abatere, ademenire, atracție, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, ispită, necaz, neplăcere, păcat, poluție, seducere, seducție, spermatoree, supărare, tentație, vină, vinovăție.

săblaznă s. v. ABATERE. ADEMENIRE. ATRACȚIE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREȘEALĂ. ISPITĂ. NECAZ. NEPLĂCERE. PĂCAT. POLUȚIE. SEDUCERE. SEDUCȚIE. SPERMATOREE. SUPĂRARE. TENTAȚIE. VINĂ. VINOVĂȚIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

săbláznă (-ne), s. f. – 1. Greșeală, păcat. – 2. Scandal, zarvă. – 3. Poluție. – 4. Masturbare. Sl. sŭblaznŭ (Tiktin), ca și der. săblăzni, vb. (a greși; a scandaliza, a șicana; a avea poluții); săblăznitor, adj. (scandalizator).

Intrare: săblaznă
săblaznă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săblaznă
  • săblazna
plural
  • săblazne
  • săblaznele
genitiv-dativ singular
  • săblazne
  • săblaznei
plural
  • săblazne
  • săblaznelor
vocativ singular —
plural —