9 definiții pentru sârmea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sârmea1 sf [At: MANOLACHE DRĂGHICI / V: sărm~, siur~, surma, sur~ / Pl: ? / E: tc sürme (tașe)] 1 (Chm; înv) Antimoniu. 2 Preparat cosmetic din antimoniu și gogoși de ristic cu care se vopseau pleoapele și sprâncenele.
sârmea2 sf [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) surmă / Pl: ? / E: sârmă + -ea] (Reg) Tel.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sârmea3 sf vz surmă[1]
- Surmă este o variantă a cuv. surlă; var. sărmea însă nu este nici aici consemnată — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărmea sf vz sârmea1 corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) sîrmeá f., pl. ele (dim. d. sîrmă). Munt. est. Mănunchĭ de sîrmă împletită de bătut oŭăle în oală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) sîrmeá f., pl. ele (turc. sürmé). Vechĭ. Un fel de suliman de înegrit sprîncenele și pleoapele (compus din antimoniŭ și gogoșĭ de ristic). – Și surmeá. La Cant. sĭurmeá.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SÂRMEÁ s. v. antimoniu, bătător, stibiu, tel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sîrmea s. v. ANTIMONIU. BĂTĂTOR. STIBIU. TEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sîrmeá s. f. – Antimoniu. Tc. sürme (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||