10 definiții pentru surliță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SURLÍȚĂ, surlițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui surlă (1). – Surlă + suf. -iță.
SURLÍȚĂ, surlițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui surlă (1). – Surlă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
surliță1 sf [At: MARIAN, ap. CADE / Pl: ~țe / E: surlă + -iță] 1-2 (Buc; șhp) Surlișoară (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surliță2 sf vz sorliță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURLÍȚĂ, surlițe, s. f. Diminutiv al lui surlă1. Unii feciori suflă în buciume, cîntă în surlițe, fluiere. MARIAN, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
surlíță, V. sorliță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sorliță sf [At: MARIAN, O. I. 178 / V: sur~, șor~, șur~ / Pl: ~țe / E: ns cf bg dal усорлица] (Orn; reg) Zăgan (Gypaëtus barbatus aureus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sorliță f. Tr. vulturul mieilor care răpește chiar și copii (Gypaetus barbatus). [Banat șurliță: origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sórliță (Trans.) și súrliță (Ban.) f., pl. e (d. surlă, pin aluz. la țipet și rudă cu bg. usorlica, un fel de șoĭm, ostro-zurlica, un fel de șoarice cu botu ascuțit, și pilo-zurlec, gărgăriță de grîne). Un fel de vultur bărbos care răpește chear meĭ și copiĭ (gypáetus barbatus), numit și ceahlăŭ, cilihoĭ și zăgan. -Și șórliță (Biblia 1819, 11, 14) și sórlă (Nț.). V. gaĭe, gripă 1 și aliet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
surlíță (reg.) s. f., g.-d. art. surlíței; pl. surlíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surlíță s. f., g.-d. art. surlíței; pl. surlíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
surliță, surlițesubstantiv feminin
-
- Unii feciori suflă în buciume, cîntă în surlițe, fluiere. MARIAN, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- Surlă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09