optziuni

6 definitzii pentru surghiunie

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

surghiunie sf [At: NECULCE L. 52 / V: ~gunie (ivr) siur~ / E: surghiun + ie] 1 (Inv) Exil (1). 2 (Pex) Deportare.

surghiunie f. surghiun: osandita a trai aici in surghiunie POP.

surghiun ~a [At: M. COSTIN O. 248 / V: (irg) ~gun ~guna sf (ivr) ~um ~gum / Pl: ~i ~e ~uri / E: tc súrgún (etmek)] 1 sn (Inv; ilv) A face (sau a trimite a porni a duce a ardica a pune) ~ (pe cineva) A exila (1). 23 smf a (Inv) Exilat2 (12). 4 (Ilv) A merge sau a se duce ~ A pribegi. 5 sn (Ivp) Pedeapsa cu exilul. 6 sn (Pex) Pedeapsa cu deportarea. 7 sn (Rar) Loc izolat. 8 sn (Reg; ie) A da ~ A da drumul cuiva. 9 sn (Iae) A goni (6).

surghíŭn shi (est) gún n. pl. urĭ (turc. sürgün exilat; ngr. surgúni bg. sĭurgĭun sirb. surgun exil). Exil. Exilat: la facut surgun (Nec. 2 404). Vechĭ shi ghĭunlic gunlic (turc. sürgünlyk shi ghĭuníe guníe exil.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SURGHIUNÍE s. v. deportare exil exilare pribegie surghiun surghiunire.

surghiunie s. v. DEPORTARE. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE.

Intrare: surghiunie
surghiunie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiunie
  • surghiunia
plural
  • surghiunii
  • surghiuniile
genitiv-dativ singular
  • surghiunii
  • surghiuniei
plural
  • surghiunii
  • surghiuniilor
vocativ singular —
plural —