7 definiții pentru sureti

Explicative DEX

sureti vt [At: ALR I 1706 / 51, 243 / V: ~ta / Pzi: ~tesc / E: dr suretiu] (Trs; c.i. struguri) A recolta (1) (via).

Relaționale

SURETÍ vb. v. aduna, culege, recolta, strânge.

sureti vb. v. ADUNA. CULEGE. RECOLTA. STRÎNGE.

Jargon

suretí, suretesc, vb. tranz. – (reg.) A recolta via. – Din sureti „recoltă” (MDA).

suréti, suretiuri, s.n. – (reg.) Strânsul strugurilor; se organizează în general la mijlocul lunii octombrie: „La suretí participă, alături de membrii familiei, și cei care au executat lucrări în vie. Mai sunt invitați prieteni de familie. Aceștia sunt serviți cu horincă, pancove și alte mici gustări” (Memoria, 2002; Cicârlău). – Din magh. szüret „culesul strugurilor” (MDA).

suretí, suretesc, vb. tranz. – A recolta via. – Din sureti.

suréti, -uri, s.n. – Strânsul strugurilor; se organizează în general la mijlocul lunii octombrie: „La suretí participă, alături de membrii familiei, și cei care au executat lucrări în vie. Mai sunt invitați prieteni de familie. Aceștia sunt serviți cu horincă, pancove și alte mici gustări” (Memoria 2002; Cicârlău). – Din magh. szüret (MDA).

Intrare: sureti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sureti
  • suretire
  • suretit
  • suretitu‑
  • suretind
  • suretindu‑
singular plural
  • suretește
  • suretiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suretesc
(să)
  • suretesc
  • sureteam
  • suretii
  • suretisem
a II-a (tu)
  • suretești
(să)
  • suretești
  • sureteai
  • suretiși
  • suretiseși
a III-a (el, ea)
  • suretește
(să)
  • suretească
  • suretea
  • sureti
  • suretise
plural I (noi)
  • suretim
(să)
  • suretim
  • sureteam
  • suretirăm
  • suretiserăm
  • suretisem
a II-a (voi)
  • suretiți
(să)
  • suretiți
  • sureteați
  • suretirăți
  • suretiserăți
  • suretiseți
a III-a (ei, ele)
  • suretesc
(să)
  • suretească
  • sureteau
  • sureti
  • suretiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)