suiulgiu sm [At: (a. 1741) CAT. MAN. I, 237 / V: ~ugiu, ~ilgiu, suing~ / Pl: ~ii / E: tc suyolcu] Persoană care se ocupa cu săparea, instalarea și întreținerea fântânilor, a conductelor de apă sau a cișmelelor, ori care făcea aprovizionarea cu apă a populației Vz: fântânar, puțar, cișmegiu, sacagiu.

suiulgiu m. od. meșter fântânar: apa se aducea înainte pe țevi de șuiulgii [Turc. SUYOLDJY, (din SU, apă, YOL, canal)].

suĭulgíŭ m. (turc. suĭolcu, d. su, apă. și ĭol, conduct). Vechĭ. Fîntînar, lucrător, funcționar saŭ inginer de la serviciu apelor. – Și suilgiŭ. Azĭ (Mold. Rar) suingiŭ.

suilgiu sm vz suiulgiu

suilgíŭ și suingíŭ, V. suĭulgiŭ.

SUIULGÍU s. v. fântânar, sacagiu.

suiulgiu s. v. FÎNTÎNAR. SACAGIU.

suiulgíu (-íi), s. m. – (Înv.) Fîntînar, puțar. – Var. suingiu. Tc. suyolci (Șeineanu, III, 111).