suflețel [At: ANON. CAR. / Pl: ~e, ( 17, 18) ~ei sm / E: suflet + -el] 1-2 (Șhp) sn Suflet (18) sensibil Si: sufletuț (1-2). 3-4 sn (Fam; îe) Vai de ~ul tău (sau său, lui etc.) Vai de sufletul (24-25) tău. 5 sn (Îvp; fam; la Vc; adesea urmat de un aps) Termen cu care se dezmiardă o persoană dragă. 6-7 sn (Șhp) Suflet (36) sărman. 8 sn (Pop; îe) A fi tot un trup și un ~ A se potrivi din toate punctele de vedere cu cineva. 9 sn (Pop; îae) A fi în armonie perfectă cu cineva. 10 sn (Pop; îae) A fi nedespărțit de cineva. 11 sn (Pop; pex; îae) A se iubi foarte mult. 12-13 sn (Șhp) Suflet (64) (stingher). 14-15 sn (Șhp) Suflet (73) (îndurerat). 16 sn (Mun) Inimă. 17 sf, (rar) sm (Bot; reg, mai ales în Trs; de obicei lpl) Lăcrimioară (Convallaria majalis). 18 sf, (rar) sm (Reg, mai ales în Ban; de obicei lpl) Dediței (1) (Pulsatilla vulgaris).

SUFLEȚÉL, suflețele, s. n. Diminutiv al lui suflet. 1. v. suflet (6). Rău mă doare suflețelu, Cînd îmi văd ibovnicelu. HODOȘ, P. P. 136. 2. v. suflet (3). Trage, trage clopoțel Că-ți mai vine-un suflețel. MARIAN, Î. 4. Te iubesc, te sărut, suflețelul meu! NEGRUZZI, S. I 17. Tu Ileană Consinzană, Suflețel fără prihană. ALECSANDRI, P. P. 29. 3. v. suflet (4). Să fim una amîndoi Tot un trup ș-un suflețel. ALECSANDRI, P. P. 345. 4. v. suflet (5). M-aș face un flutur ușor... M-aș pune pe-o floare de crin Să-i beau suflețelul din sîn. EMINESCU, O. IV 5. Ian mănîncă... oleacă de lapte cu mămăligă, de trei zile nu-ți ții suflețelul decît cu apă. CONTEMPORANUL, V. 290.

suflețèle n. pl. Bot. 1. Tr. mărgăritărele; 2. (Banat) dedeței.

suflețéle f. saŭ n. pl. (d. suflet cu sufixu diminutiv ca și în mărunțele, d. mărunțel saŭ în rocoțele). Trans. Lăcrămĭoare (florĭ). Ban. Dedițeĭ.

suflețél (su-fle-) s. n., pl. suflețéle

suflețél s. n. (sil. -fle-), pl. suflețéle

SUFLEȚÉL s. v. dediței, lăcrimioară, mărgăritar, mărgăritărel.

suflețel s. v. DEDIȚEI. LĂCRIMIOARĂ. MĂRGĂRITAR. MĂRGĂRITĂREL.

suflețéle s.n. pl. (reg.) 1. Mărgăritărele, lăcrimioare. 2. dediței.