opțiuni
  • info

10 definiții pentru sucitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCITÚRĂ, sucituri, s. f. Faptul de a (se) suci. ♦ Cotitură (a unui drum). – Suci + suf. -tură.

SUCITÚRĂ, sucituri, s. f. Faptul de a (se) suci. ♦ Cotitură (a unui drum). – Suci + suf. -tură.

sucitură sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie, 197r/15 / V: ciu~ / Pl: ~ri / E: suci3 + -(i)tură] 1 Sucire (1). 2 (Îrg; ccr) Produs, obiect, fir etc. obținut prin sucitură (1). 3 (Reg) Colac (1). 4 (Trs; Mol) Mănunchi de paie, de fân etc. răsucit cu mâna, cu care de obicei se leagă snopii sau se pune pe vârful căpiței de fân ca să n-o ia vântul. 5 (Îrg) Scul. 6 (Îrg) Jurubiță (de bumbac). 7 (Pop) Cotitură (a unui drum, a unei văi etc.). 8 (Reg) Vârful ascuțit al sfredelului. 9 (Reg) Sul de pânză. 10 (Reg) Foaie de aluat (pentru plăcintă sau tăiței). 11-12 Sucire (5-6). 13 (Reg; fig) Epitet dat unui om nestatornic, neserios. 14 (Înv) Luxare. 15 (Înv; fig) Deformare fizică. 16 (Înv) Instrument de tortură.

SUCITÚRĂ, sucituri, s. f. Cotitură (a unui drum); răsucitură. Spuma lighioanelor se tăie în două, în trei și pieri în suciturile văii. GALACTION, O. I 49. Nu-și poate închipui cineva ce sucituri și răsucituri sînt făcute în hotarul țării de prin acești munți. I. IONESCU, M. 36.

sucitúră f., pl. ĭ. Rezultatu suciriĭ. Modu cum s’a sucit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sucitúră s. f., g.-d. art. sucitúrii; pl. sucitúri

sucitúră s. f., g.-d. art. sucitúrii; pl. sucitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUCITÚRĂ s. v. răsucire.

SUCITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, gânj, întorsătură, întortochetură, jurubiță, luxare, luxație, ocol, răsucitură, scrânteală, scrântire, scrântitură, scul, serpentină, sinuozitate, sucire, șerpuire, șerpuitură.

SUCITURĂ s. învîrtire, învîrtit, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit. (~ unui fir textil.)

sucitură s. v. COT. COTITURĂ. CURBĂ. DEPLASARE. DEZARTICULARE. DEZARTICULAȚIE. DISLOCARE. GÎNJ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. JURUBIȚĂ. LUXARE. LUXAȚIE. OCOL. RĂSUCITURĂ. SCRÎNTEALĂ. SCRÎNTIRE. SCRÎNTITURĂ. SCUL. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. SUCIRE. ȘERPUIRE. ȘERPUITURĂ.

Intrare: sucitură
sucitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sucitură
  • sucitura
plural
  • sucituri
  • suciturile
genitiv-dativ singular
  • sucituri
  • suciturii
plural
  • sucituri
  • suciturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sucitură, suciturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) suci. DEX '09 DEX '98
    sinonime: răsucire
    • 1.1. Cotitură (a unui drum). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cotitură răsucitură
      • format_quote Spuma lighioanelor se tăie în două, în trei și pieri în suciturile văii. GALACTION, O. I 49. DLRLC
      • format_quote Nu-și poate închipui cineva ce sucituri și răsucituri sînt făcute în hotarul țării de prin acești munți. I. IONESCU, M. 36. DLRLC
etimologie:
  • Suci + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.