opțiuni
  • info

13 definiții pentru subîmpărți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBÎMPĂRȚÍ, subîmpárt, vb. IV. Tranz. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici; a subdivide. – Sub1- + împărți.

SUBÎMPĂRȚÍ, subîmpárt, vb. IV. Tranz. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici; a subdivide. – Sub1- + împărți.

subîmpărți vtr [At: CR. (1829), 123/2 / V: (înv) ~btî~, (îvr) suptî~ / Pzi: subîmpart / E: sub1- + împărți cf fr subdiviser] 1-2 (Complementul sau subiectul indică porțiuni, părți etc. dintr-un tot deja împărțit) A (se) împărți, a (se) separa (în continuare) în mai multe părți Si: a (se) subdivide (1-2), a (se) subdiviza (1-2). corectată

SUBÎMPĂRȚÍ, subîmpárt, vb. IV. Tranz. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici; a subdivide. A subîmpărți un capitol în paragrafe.

SUBÎMPĂRȚÍ vb. IV. tr. A împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide. [P.i. subîmpárt. / < sub- + împărți, după fr. subdiviser].

SUBÎMPĂRȚÍ vb. tr. a împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide. (după fr. subdiviser)

A SUBÎMPĂRȚÍ subîmpárt tranz. A împărți a doua oară; a subdiviza. [Sil. sub-îm-] /sub- + a împărți

subîmpărțì v. a subdivide.

*subîmpárt și -ărțésc, a -í v. tr. Împart ceĭa ce era deja împărțit (subdivid).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!subîmpărțí (a ~) (su-bîm-/sub-îm-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subîmpárt, imperf. 3 sg. subîmpărțeá; conj. prez. 3 să subîmpártă

subîmpărțí vb. (sil. mf. sub-) împărți

subîmpart.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUBÎMPĂRȚÍ vb. a (se) subdivide, a (se) subdiviza.

SUBÎMPĂRȚI vb. a (se) subdivide, a (se) subdiviza.

Intrare: subîmpărți
  • silabație: su-bîm-, sub-îm- info
verb (VT314)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subîmpărți
  • subîmpărțire
  • subîmpărțit
  • subîmpărțitu‑
  • subîmpărțind
  • subîmpărțindu‑
 singular plural
  • subîmparte
  • subîmpărțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subîmpart
 (să)
  • subîmpart
  • subîmpărțeam
  • subîmpărții
  • subîmpărțisem
a II-a (tu)
  • subîmparți
 (să)
  • subîmparți
  • subîmpărțeai
  • subîmpărțiși
  • subîmpărțiseși
a III-a (el, ea)
  • subîmparte
 (să)
  • subîmpartă
  • subîmpărțea
  • subîmpărți
  • subîmpărțise
plural I (noi)
  • subîmpărțim
 (să)
  • subîmpărțim
  • subîmpărțeam
  • subîmpărțirăm
  • subîmpărțiserăm
  • subîmpărțisem
a II-a (voi)
  • subîmpărțiți
 (să)
  • subîmpărțiți
  • subîmpărțeați
  • subîmpărțirăți
  • subîmpărțiserăți
  • subîmpărțiseți
a III-a (ei, ele)
  • subîmpart
 (să)
  • subîmpartă
  • subîmpărțeau
  • subîmpărțiră
  • subîmpărțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subîmpărți, subîmpartverb

  • 1. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: subdivide subdiviza
    • format_quote A subîmpărți un capitol în paragrafe. DLRLC
etimologie:
  • Sub- + împărți DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.