subpământean, ~ă a [At: CR (1832), 12²/13 / V: (înv) ~min~, supă~ / Pl: ~eni, ~ene / E: sub¹- + pământ + -ean] 1 Care se află sau se petrece sub suprafața pământului Si: subteran (1) subpământenesc (1), subpământesc (1), subpământic (1). 2 Care este specific acestui mediu Si: subteran (2), subpământenesc (2), subpământesc (2), subpământic (2), (îvr) subpământ (2). 3 (D. ființe reale sau imaginare) Care trăiește sau despre care se crede că trăiește sub suprafața pământului. 4 (Rar; d. vehicule) Care circulă pe sub pământ.

SUBPĂMÂNTEÁN ~eánă (~éni, ~éne) Care se află sub pământ; subteran. Bogății ~ene. /sub- + pământean

subpământean a. suteran.

subpămintean, ~ă a vz subpământean

SUBPĂMÎNTEÁN, -Ă, subpămînteni, -e, adj. Care se află în pămînt, sub nivelul solului; subteran. Lighioanele mărunte tresăreau și se mistuiau de-a-ndărătelea, în galeriile lor răcoroase, subpămîntene, iar tractoarele treceau prin fața găurilor întunecoase, ce păreau pustii, și se depărtau încet în norul lor de praf. DUMITRIU, V. L. 111. Surparea ploilor și țărîna au îngropat temelia. Pietrele bolților subpămîntene s-au scufundat. C. PETRESCU, R. DR. 54. În dreapta acestui coridor este o ușuliță pre care te cobori pe o scăriță dreaptă și îngustă... într-o închisoare subpămînteană fără lumină, fără aer, și de o adîncime grozavă. NEGRUZZI, S. I 311. ♦ (Despre vehicule) Care circulă pe sub pămînt. În galeriile principale, locomotive subpămîntene mereu aduc la gura puțului vagonetele. BOGZA, V. J. 70.

*subpămînteán, V. supămîntean.

supămînteán, -că s. Care trăĭește supt pămînt (ca zmeiĭ din poveștĭ). – Fals subp-.

subpământeán adj. m., pl. subpământéni; f. subpământeánă, pl. subpământéne

subpământeán adj. m. pământean

subpământean, -teni.

subpămîntean

SUBPĂMÂNTEÁN adj. subteran, (înv.) subpământesc, subpământic. (Bogății ~ene.)

SUBPĂMÎNTEAN adj. subteran, (înv.) subpămîntesc, subpămîntic. (Bogății ~.)