2 definiții pentru străjuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
străjuit, ~ă a [At: LB / V: ~rej~ / Pl: ~iți, ~e / E: străjui] (Înv) Păzit2.
strejit[1], ~ă a vz străjuit
- În definiția principală, această variantă este tipărită: strejuit — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: străjuit
străjuit participiu
| participiu (PT2) Participiu „a străjui”. | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)