6 definiții pentru strânsătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRÂNSĂTÚRĂ, strânsături, s. f. (Reg.) 1. Strângere. 2. Strânsură (I 1). – Strâns2 + suf. -ătură.
STRÂNSĂTÚRĂ, strânsături, s. f. (Reg.) 1. Strângere. 2. Strânsură (I 1). – Strâns2 + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
strânsătură sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: strâns1 + -ătură] 1 (Înv; predomină ideea de apropiere în spațiu) Strângere (1). 2 (Reg; îs) ~ra morii Crivac (la moară). 3 (Trs; fig) Strâmtoare (6). 4 (Rar) Strângere (7). 5 (Îs) ~ de mână Strângere de mână Vz strângere. 6 (Rar) Strângere (9). 7 (Îvr) Strângere (10). 8 (Mun) Strâns1 (21). 9 (Rar; predomină ideea de acumulare; lsg csc) (Grămadă de) obiecte adunate la un loc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRÎNSĂTÚRĂ, strînsături, s. f. (Regional) 1. Strîngere (I 2). Unuia arunca o ochire, altuia un zîmbet, celuilalt o strînsătură de mînă. GANE, N. I 101. 2. Adunare de oameni. Se întîmplă odată că bătrînii au dat clacă în tors, la care au venit și o servitoare de la împăratul... căci în toate strînsăturile trimetea țiganca pe cîte cineva. RETEGANUL, P. II 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strînsătúră f., pl. ĭ. Strîngere (de ex. în brațe). Felu de a strlnge. Lucrurĭ strînse. Cîrcel, colică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strânsătúră (reg.) s. f., g.-d. art. strânsătúrii; pl. strânsătúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strânsătúră s. f., g.-d. art. strânsătúrii; pl. strânsătúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
strânsătură, strânsăturisubstantiv feminin
- 1. Strângere. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: strângere
- Unuia arunca o ochire, altuia un zîmbet, celuilalt o strînsătură de mînă. GANE, N. I 101. DLRLC
-
-
- Se întîmplă odată că bătrînii au dat clacă în tors, la care au venit și o servitoare de la împăratul... căci în toate strînsăturile trimetea țiganca pe cîte cineva. RETEGANUL, P. II 36. DLRLC
-
etimologie:
- Strâns + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98