7 definiții pentru strâmbet
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRẤMBET, strâmbete, s. n. (Rar) Strâmbătură, grimasă. – Strâmba + suf. -et.
STRẤMBET, strâmbete, s. n. (Rar) Strâmbătură, grimasă. – Strâmba + suf. -et.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strâmbet sn [At: NEGRUZZI, S. I, 9 / Pl: ~e / E: strâmb + -et] 1-3 Strâmbătură (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRÎ́MBET, strîmbete, s. n. (Rar) Strîmbătură, grimasă. Îmi răspunse cu un zîmbet ce semăna a strîmbet. NEGRUZZI, S. I 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strấmbet (rar) s. n., pl. strấmbete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strâmbet s. n., pl. strâmbete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRÂMBET s. v. grimasă, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, strâmbătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strîmbet s. v. GRIMASĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURĂ. STRÎMBĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
strâmbet, strâmbetesubstantiv neutru
- 1. Grimasă, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, strâmbătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îmi răspunse cu un zîmbet ce semăna a strîmbet. NEGRUZZI, S. I 9. DLRLC
-
etimologie:
- Strâmba + sufix -et. DEX '98 DEX '09