opțiuni
  • info

15 definiții pentru strungar (muncitor)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUNGÁR1, strungari, s. m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strugár s. m.] – Strung + suf. -ar.

STRUNGÁR1, strungari, s. m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strugár s. m.] – Strung + suf. -ar.

strungar1 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvr) ~ug~, (reg) ~nar, ștr~, (îvr) ștrug~ / Pl: ~i / E: strung1 + -ar] 1 Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung Si: (reg) strujitor. 2 (Ban; Trs) Strung1 (1).

STRUNGÁR1, strungari, s. m. Muncitor la strung. Acari, strungari, dulgheri de la atelier, hamali se adunară în fața ultimului vagon. DUMITRIU, N. 79. Lipit de odaia cizmarului sta Gheorghe, strungar în fier. ARDELEANU, D. 17. – Variantă: strugár (NEGRUZZI, S. III 268) s. m.

STRUNGÁR1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Muncitor care lucrează la strung. /strung + suf. ~ar

strungar m. lucrător la strung.

2) strungár m. Vest. Strugar.

STRUGÁR s. m. v. strungar1.

STRUGÁR s. m. v. strungar1.

strugar sm vz strungar1 corectată

strunar sm vz strungar1

STRUGÁR s. m. v. strungar1.

strugár m. (d. strug, ca și sîrb. bg. strugar). Est. Acela care lucrează cu strugu. – În vest strungar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strungár s. m., pl. strungári

strungár (muncitor la strung, cioban) s. m., pl. strungári

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRUNGÁR s. (reg.) strujitor. (E ~ de profesie.)

STRUNGAR s. (reg.) strujitor. (E ~ de profesie.)

Intrare: strungar (muncitor)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strungar
  • strungarul
  • strungaru‑
plural
  • strungari
  • strungarii
genitiv-dativ singular
  • strungar
  • strungarului
plural
  • strungari
  • strungarilor
vocativ singular
  • strungarule
  • strungare
plural
  • strungarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strugar
  • strugarul
  • strugaru‑
plural
  • strugari
  • strugarii
genitiv-dativ singular
  • strugar
  • strugarului
plural
  • strugari
  • strugarilor
vocativ singular
  • strugarule
  • strugare
plural
  • strugarilor
strunar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strungar, strungarisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: strujitor
    • format_quote Acari, strungari, dulgheri de la atelier, hamali se adunară în fața ultimului vagon. DUMITRIU, N. 79. DLRLC
    • format_quote Lipit de odaia cizmarului sta Gheorghe, strungar în fier. ARDELEANU, D. 17. DLRLC
etimologie:
  • Strung + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.