strunga² sf vz strung¹

strunga¹ [At: DOSOFTEI P. S. 339/18 / V: (reg) ~ug ~na strung / Pl: ~ngi ~nge / E: ns cf alb shtrungë] 1 sf Deschizatura ingusta prin care trec oile pe rand pentru muls Si: poarta¹ (reg) portitza strungar² (5) strungareatza (5) strungaritza³. 2 sf (Pex) Loc ingradit la stana de unde se mana oile la muls sau unde stau inainte de (ori dupa) muls Si: (reg) razlog V staul. 3 sf Coliba ciobanului. 4 sf (Pan) Loc ingust de trecere Si: deschizatura (3) gaura (1). 5 sf (Reg) Loc pe unde se trece dintro gradina in alta. 6 sf (Reg) Latunoaie (la panza). 7 sf (Trs) Celula (la fagure). 8 sf (Reg) Urdinish (la coshnitza morii). 9 sf (Reg) Nava. 10 sf (Buc) Matca. 11 sf (Reg) Bratz (de apa). 12 sf (Reg) Vrana (la un vas de lemn). 13 sn (Reg) Gaura din butucul rotzii¹. 14 sn (Reg; if strug) Ghizd de scanduri (la gura fantanii). 15 sf (Pop) Strungareatza (1). 16 (Pop) Trecatoare Vz trecator.

STRÚNGA strungi s. f. 1. Loc ingradit la stina; (in special) deschizatura ingusta a acestui loc prin care trec oile una cite una la muls. Iar in amurgit la strunga Sa mulg laptelen galetzi. COSHBUC P. II 167. Brr oaie... brrr la strunga! ALECSANDRI T. 613. Striga striga sa se stringa Fetele din valea lunga K oitzele la strunga. JARNÍKBIRSEANU D. 360. ◊ Fig. In stepa nalucira alte tancuri ce adunau la strunga zarii alte turme. SADOVEANU M. C. 107. (Cu aluzie la felul cum apar oile una cite una) Sensereaza... Nilul doarme shi ies stelele din strunga. EMINESCU O. I 44. 2. Loc ingust de trecere. Drept usha [ocolul] avea o strunga ingusta in fatza careia santinela toropita de dogoarea soarelui se clatina gata sadoarma. CAMILAR N. I 360. ♦ Trecatoare ingusta (intre muntzi); defileu strimtoare. Pe aici trece linia ferata care urcind in sus pe strimtoarea Trotushului despica muntzii shi razbate in Ardeal prin strunga de la Palanca. VLAHUTZA O. A. II 152. In mijlocul padurii esteo poiana lunga... La capatui din dreapta se prelungeshte o strunga Prin care ostashimea curge k un shioi. ALECSANDRI P. III 214. 3. Strungareatza (1). Batrinul incepu a ride mai tare aratindushi strunga larga intre dintzii de jos. SADOVEANU O. VI 512. Ar fi vrut sai ramina chipul sapat in minte asha cu strunga cea de printre dintzi cu musteatza galbioara cu ochii tilharoshi. MIRONESCU S. A. 42.

STRÚNGA ~gi f. 1) Loc (la o stana) pe unde trec oile cate una pentru a fi mulse. 2) Trecatoare ingusta in muntzi; stramtoare. 3) v. STRUNGAREATZA. /Cuv. autoht.

strunga f. 1. ocol in care se inchid oile pentru k prin spatari sa iasa la muls; 2. trecatoare ingusta intre doi muntzi la capatul padurii: strunga dela TurnuRoshu; se prelungeshte o strunga AL.; 3. fig. orbita: ies stelele din strunga EM. [Vorba ciobaneasca de origina indigena = stranga loc stramt].

strúnga f. pl. ĭ (tracic *strunga adica „loc de scurgere de trecere” inrudit cu Strymon Struma shi Istrus Dunarea; alb. štrunga ngr. strúnga sirb. struga bg. strŭga slovac strunga pol. straga). Strimtoarea (portitza) pin care trec oile la muls. TZarcu in care se duc oile la muls. Trecatoare pintre muntzĭ. Distanta dintre dintziĭ incizivĭ de sus la uniĭ oamenĭ.

strug³ sn vz strunga¹

strung² sn vz strunga¹

strúnga s. f. g.d. art. strúngii; pl. strúngi

strúnga s. f. g.d. art. strúngii; pl. strungi

STRÚNGA s. (pop.) spatar (prin Transilv. Maram. shi Ban.) staul. (~ la stana.)

STRÚNGA s. v. chei defileu latunoaie pas raritura stramtoare strungareatza trecatoare.

STRUNGA s. (pop.) spatar (prin Transilv. Maram. shi Ban.) staul. (~ la stina.)

strunga s. v. CHEI. DEFILEU. LATUNOAIE. PAS. RARITURA. STRIMTOARE. STRUNGAREATZA. TRECATOARE.

strúnga (gi) s. f. 1. Deschizatura de ieshire din tzarcul oilor portitza prin care poate trece numai o oaie. 2. TZarc ocol la oi. 3. Defileu chei. 4. Gaura deschizatura. 5. Strungareatza. Mr. megl. strunga. De la strung in sensul de „dispozitiv care executa frecare” fiindca strunga face k oile sa treaca frecind stilpul portitzei sau pe ciobanul care ashteapta linga el. Pentru semantism cf. sp. torno „instrument care face sa treaca obiectele printrun spatziu inchis” chiar daca nucleul semantic al sp. este diferit. Sensul lui strung shi strunga este acelashi de „lucru care roade” shi este natural daca ne gindim k sursa comuna este sl. strugati „a razui” cf. struji. Totushi pentru acest cuvint sau propus etimoane foarte diferite. Din a stringe „a inchide” (Miklosich Slaw. Elem. 47) dificil fonetic. Din alb. strungë (Miklosich Slaw. Elem. im Magyar 35) e acelashi lucru deshi alb. in opinia lui Miklosich depinde de stragoń < lat. stringĕre. Dintro radacina indoeurop. *strng (Jokl Sb. Wien CLXVIII I 89; Barič Albanorum St. I 105); dintro radacina *sru „a fugi” (Philippide II 735); din gr. στενυγά „ingustime” (Diculescu 198) sau *στρόγγα (Draganu Romanii in veac. IXXIV 60; cf. Tamás Archiv. Europ. CentroOrient II 269); dintro radacina tracica *struma „curgatoare” (Pascu I 191); cf. Scriban; din lat. ruga contaminat cu v. germ. stranga (Giuglea Dacor. II 3403). In general se admite k este cuvint foarte vechi shi k in rom. sa raspindit in alte idiomuri balcanice shi orientale cf. Tiktin shi Candrea shi Rosetti II 122. Uz general (ALR I 31). Der. strungar s. m. (cioban care mina oile prin strunga); strungareatza s. f. (raritura la dintza; ciubar de muls oile). Din rom. provin negreshit toate formele cu infixul n k ngr. στρούγγα (Meyer Neugr. St. II 79; Murnu Lehnw. 43) alb. strungë (Meyer 418) ceh. slov. rut. strunga pol. strąga mag. ezstrenga (Candrea Elementele 401) ven. strunga (Tiktin). Formele fara infix nazal (bg. straga sb. straga) pot proveni shi ele dintro forma anterioara nazalizarii cf. strug fatza de strung sau din sl.

strúnga strungi s.f. 1. Portitza prin care trec oile cate una la muls. 2. Defileu chei; trecatoare ingusta. 3. Gaura deschizatura. ♦ (top.) Strungi cascada situata pe Valea Barlanului la alt. de 1.025 m la 12 km vest de loc. Vadu Izei (Timur 2007: 74). ♦ (onom.) Strungariu Strugaru Strugariu nume de familie cu frecventza redusa in Maramuresh. ♦ Atestat sec. XV (Mihaila 1974). Cf. alb. sthrungë (DEX MDA); cuvant autohton (Philippide Russu Brancush Rosetti Vraciu) cf. alb. strungë „strunga” din rad. i.e. *stenk *streng „ingust stramt” (Russu 1970). Cuv. rom. > slov. strunga magh. esztrenga (Macrea 1970; Candrea cf. DER) ceh. ucr. strunga (Candrea cf. DER).

strúnga i s.f. Portitza prin care trec oile cate una la muls. Cuvant autohton (Russu Brancushi Rosetti) cf. alb. strungë; Cuvant rom. preluat in slovaca (strunga) shi magh. esztrenga (Macrea 1970: 15 shi 19).