8 definiții pentru striște
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
striște sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 532 / V: (îrg) ~râște[1], tr~, (înv) ~răi~, ~rănș~, ~trânș~, triste, (îvr) ~inș~, (reg) ~râștie, triștă / Pl: ~ti / E: slv сърѧща, срєща] 1 (Îvp; de obicei construit cu verbe ca „a avea”, „a fi” sau cu echivalente ale acestora) Soartă1 (1). 2 (Îvp) Noroc. 3 (Mar; în urări) Fericire (1). 4 (Îrg; șîs triște rea, grea ~tie) Nenoroc. 5 (Reg; îlpp) În triștea cuiva În ciuda cuiva. 6 (Îal) Pe seama cuiva. 7 (Îvr) Acțiune (2). 8 (Îvr) Proiect (1).
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: strâștie — LauraGellner
străiște sf vz striște
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strănște sf vz striște
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strânște sf vz striște
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strâștie[1] sf vz striște
- În definiția principală, această variantă este tipărită: strâște — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strinște sf vz striște
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strî́nște, V. triște.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tríște și (vechĭ) stríște și strînște f. (bg. srĭešta, întîlnire, d. vsl. sŭrenšta, srenšta sŭrĭeteniĭe, strĭeteniĭe, d. sŭrĭetati, a întîlni; rus. strĭetenie. V. răstriște, stretenie). Munt. Olt. Soartă, noroc: a avut triște de ploaĭe la timp. – La Vlah.: sînt oamenĭ care aduc noroc, după cum îs alțiĭ purtătorĭ de triște (= nenoroc. Univ. 1909, 4 Aŭg., 1, 5). V. loavă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni