strivire sf [At: MINEIUL (1776), 72^r1/26 / V: (înv) stârv~ / Pl: ~ri / E: strivi] 1 Deformare a unor obiecte, de obicei, friabile sau a unor părți ale acestora, a unor părți ale plantelor etc. printr-o apăsare (foarte) puternică (executată cu mâna, cu piciorul etc. sau cu un obiect, cu un instrument), reducându-le (foarte) mult din înălțime sau din grosime și făcându-le să devină (extrem de) late, (extrem de) subțiri etc. Si: turtire, (rar) stâlcire, strivitură (1), (pop) zdrumicare, (înv) stropșire (1), (îrg) strucinare, strucinătură (1), strucitură, (înv) striveală (1), strucină, (reg) pistosire, pistosit¹, zobire. 2 (Rar; pex) Sfărâmare (1). 3 (Rar; pex) Spargere (6). 4 (Teh) Turtire locală a unui corp solid efectuată prin compresiune, în zona de contact cu alt corp solid care îl presează. 5 Lovire (foarte) puternică a unei ființe, mai ales a unei persoane sau a unei părți a corpului ei, provocând distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 6 Deformare prin apăsare, prin strângere etc. (foarte) puternică a unei ființe, mai ales, a unei persoane sau a unei părți a corpului ei, transformând-o într-o masă informă sau provocându-i modificarea ori încetarea funcțiilor (vitale) Si: sfărâmare, turtire, zdrobire, (rar) stâlcire, (pop) zdrumicare, (înv) striveală (2), stropșire (3), (reg) pistosire, pistosit¹, storcire, zobire. 7 (Pex) Nimicire. 8 (Deplasare dezordonată și rapidă, într-o anumită direcție a unor persoane sau a unor grupuri de persoane și) înghesuire (foarte) strânsă (ca urmare a spaimei, a panicii), provocându-și leziuni, traumatisme etc. Si: (rar) striveală (4). 9 Modificare (prin cădere, prin lovire, prin acțiunea greutății proprii etc.) a formei, a consistenței, a aspectului etc. unor legume sau fructe, de obicei foarte coapte (și, eventual, așezate unele peste altele în cantitate mare, care se depreciază) Si: batere, lovire, terciuială, terciuire, zdrobire, (pop) storcire, (reg) pistosire, pistosit¹, toroșteală.

STRIVÍRE s. f. Acțiunea de a strivi; distrugere, nimicire.

strivíre s. f., g.-d. art. strivírii

strivíre s. f., g.-d. art. strivírii; pl. strivíri

STRIVÍRE s. 1. stâlcire, turtire, zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) stropșire, zobire, (înv.) stropșitură. (~ unei insecte.) 2. v. terciuire.

STRIVIRE s. 1. stîlcire, turtire, zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) stropșire, zobire, (înv.) stropșitură. (~ unei insecte.) 2. terciuire, zdrobire. (~ fructelor.)