strede sfs [At: PSALT. 31 / V: (îvr) ~die, ~ride, ~ridie, ~righe / E: slv стрьдь, стрєдь] 1 (Îvr; adesea ca termen de comparație, cu aluzie la gustul dulce al mierii) Miere care se scurge de la sine din fagure. 2 (Îvr) Fagure (1). 3 (Înv; îf strighe) Substanță (rășinoasă) dulce secretată de unele plante sau de arbori. 4 (Pex) Suc dulce (ca mierea). 5 (Olt) Drojdie de vin uscată.

stréde, -díe și stríde f. (vsl. strŭdŭ, ceh. stred, mĭere). L. V. Mĭere care se scurge singură din fagure.

stredie sf vz strede

stride sf vz strede

stridie² sf vz strede

strighe sf vz strede

stredie f. Mold. fagure de miere. [Slav. STRŬDŬ, miere].

strighe f. V. stredie.

stride, V. strede.

STRÉDE s. v. fagure.

strede s. v. FAGURE.

stréde s. f. – Miere pură. – Var. stredie. Sl. strudu „miere” (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv.

stréde (strédie), s.f. sg. 1. (înv. și reg.) miere care se scurge de la sine din fagure; ravac. 2. (înv. și reg.) fagure de miere. 3. (reg.) ceară de albine. 4. (înv.; în forma: strighe) substanță rășinoasă dulce, secretată de unele plante sau arbori; suc dulce. 5. (reg.) drojdie de vin uscată.

stride (cuv. engl. [’straid]) (JAZZ), manieră pianistică la modă în anii ’20; consta din marcarea cu mâna stângă a timpilor (I, 2) tari printr-un sunet (eventual dublat la octavă*), în registrul (1) grav al instr. și, alternativ, a celor slabi, printr-un acord în registrul mediu. Generalizată la Harlem, de James P. Johnson, maniera s. a avut ca principali reprezentanți pe Willie Smith, Fats Waller, Earl Hines. Sin.: boston; Harlem.