STRAFÚND strafunduri s. n. Loc punct situat la mare adancime in interior; adanc. Pref. stra + fund.

strafund sn [At: BARONZI L. 120 / V: (inv) ~ref~ / Pl: ~uri / E: stra + fund] 1 Distantza punct loc etc. considerate de la suprafatza unui lucru de la un reper dat etc. pana la o distantza (mare) spre interior. 2 Locul partea (cea mai) din fund din interior a unui spatziu a unui obiect etc. Si: adanc (3) adancime (2) afund (2) fund (18) profunzime.

STRAFÚND strafunduri s. n. Loc punct situat la mare adancime in interior; adanc. Stra + fund.

STRAFÚND strafunduri s. n. (Adesea fig.) Adinc adincime. Citeodata Cimpoieshu intra in vorba. Raspundea cu grija shi ochii lui aveau in strafund lumini mari de mirare. CAMILAR N. I 35. Fu in ochii lui in clipa asta o oboseala care venea din strafundul timpurilor caci e in el istovirea tuturor stramoshilor. CAMIL PETRESCU O. II 282. Mosh Petrache sa multzumit sa cashte virtos sa se uite in strafundul cerului la stele la luna. POPA V. 181. Simtzea cum i se ridica din strafundul sufletului... un dor de razbunare. BART E. 218.

STRAFÚND ~uri n. Partea interioara adanca a unui lucru. ~ul pamantului. /stra + fund

strefund sn vz strafund

strafúnd s. n. pl. strafúnduri

strafúnd s. n. pl. strafúnduri

STRAFÚND s. 1. v. adanc. 2. adanc adancime afund fund maruntaie (pl.) profunzime (reg.) afundish afunzime (fig.) baiere (pl.) (inv. fig.) matze (pl.). (In ~ul pamantului.)

STRAFUND s. 1. adinc adincime afund fund profunzime. (Din ~ lacului.) 2. adinc adincime afund fund maruntaie (pl.) profunzime (reg.) afundish afunzime (fig.) baiere (pl.) (inv. fig.) matze (pl.). (In ~ pamintului.)