10 definiții pentru strămurariță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRĂMURÁRIȚĂ, strămurarițe, s. f. (Pop.) Strămurare. – Strămurare + suf. -iță.
STRĂMURÁRIȚĂ, strămurarițe, s. f. (Pop.) Strămurare. – Strămurare + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strămurariță sf [At: DDRF / V: ~remurali~, ~rem~, / Pl: ~țe / E: strămurare + -iță] (Pop) Strămurare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂMURÁRIȚĂ, strămurarițe, s. f. (Învechit și popular) Strămurare. Dă-i cu strămurarița Și în sus Și în jos. TEODORESCU, P. P. 193. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva) cu strămurarița la nas v. ajunge.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stremuraliță sf vz strămurariță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stremurariță sf vz strămurariță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strămuráre f., pl. ărĭ (din *stămurare lat. stimulare, a stimula). Rar. Nuĭa de împuns vitele ca să meargă, coadă de bicĭ: am împnns ca cu strămurarea (Sadov. VR. 1924, I, 8), s’a fudulit de nu-ĭ maĭ ajungĭ la nas nicĭ cu strămurarea (saŭ cu prăjina). – Și streminare (Cod. Vor.), stremănare, strămuráriță (CL. 1920, 521. Munt.), stremuráliță pl. e și stremurar, n., pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strămuráriță (pop.) s. f., g.-d. art. strămuráriței; pl. strămurárițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strămuráriță s. f., g.-d. art. strămuráriței; pl. strămurárițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRĂMURÁRIȚĂ s. v. joardă, jordie, strămurare, vargă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strămurariță s. v. JOARDĂ. JORDIE. STRĂMURARE. VARGĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
strămurariță, strămurarițesubstantiv feminin
- 1. Joardă, jordie, strămurare, vargă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: joardă jordie strămurare vargă
- Dă-i cu strămurarița Și în sus Și în jos. TEODORESCU, P. P. 193. DLRLC
- A nu-i ajunge (cuiva) cu strămurarița la nas. DLRLC
-
etimologie:
- Strămurare + sufix -iță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.