stimulent ~a [At: NEGULICI / V: ~lant / Pl: ~ntzi ~e / E: fr stimulent] 1 sn shi (rar) sm Stimul (1). 23 sn a (Medicament substantza etc.) care excita sau intensifica activitatea unui organ sau a unui sistem de organe ori care se foloseshte k reconfortant impotriva oboselii Vz excitant stimul (2).

STIMULÉNT stimulente s. n. 1. Ceea ce stimuleaza constituie un impuls un imbold un indemn. Intrecerea socialista este un puternic stimulent in ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor. SCINTEIA 1953 nr. 2638. 2. Medicament sau substantza care excita activitatea proprie a unui organ sau care se ia k reconfortant impotriva oboselii.

STIMULÉNT s.n. 1. Ceea ce stimuleaza da un avant nou; impuls imbold indemn. 2. Medicament substantza care excita activitatea unui organ sau a unui sistem de organe. [Cf. fr. stimulant].

STIMULÉNT s. n. 1. ceea ce stimuleaza; impuls imbold indemn. 2. medicament substantza care excita activitatea unui organ sau sistem de organe. (dupa fr. stimulant)

STIMULÉNT ~e n. 1) Factor (intern sau extern) care stimuleaza la o actziune; indemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substantza (medicamentoasa) care stimuleaza activitatea fizica sau psihica a organismului; excitant. ~ cardiac. ~ nervos. ◊ ~ biogen substantza activa din punct de vedere biologic care se formeaza in tzesuturile animale shi vegetale. /v. a stimula

stimulent n. 1. ceea ce stimuleaza: a face uz de stimulente; 2. fig. imboldire: un stimulent in contra apatiei.

stimulant ~a a sn vz stimulent

stimulént s. n. pl. stimulénte

stimulént s. n. pl. stimulénte

stimulent te sb.

STIMULÉNT s. 1. (FIZIOL.) excitant stimul. (~tzi senzoriali.) 2. imbold impuls indemn pornire stimul (rar) imboldire (reg.) bold (inv.) nastav porneala (grecism inv.) parachinisis (fig.) mishcare resort suport (inv. shi reg. fig.) stramurare. (~ pentru o actziune.)

STIMULENT s. 1. (FIZIOL.) excitant stimul. (~ senzoriali.) 2. imbold impuls indemn pornire stimul (rar) imboldire (reg.) bold (inv.) nastav porneala (grecism inv.) parachinisis (fig.) mishcare resort suport (inv. shi reg. fig.) stramurare. (~ pentru o actziune.)

STIMULÉNT A stimuléntzi te s. m. adj. 3. S. m. (Med.) Stimulent (2). 4. Adj. Care stimuleaza stimulator. ◊ Actziune stimulenta. [folosit in corpul DEX]

LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar daca ambitzia este in sine un viciu deseori ea este un stimulent pentru virtutzi Quintilian „De institutione oratoria” 1 2 22.