optziuni
  • info

10 definitzii pentru stimulator (substantza)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

STIMULATÓR OÁRE stimulatori oare adj. s. m. s. n. 1. Adj. s. m. (Substantza agent element) care stimuleaza; spec. (substantza organica) care in cantitatzi mici accelereaza creshterea plantelor. 2. S. n. (SHi in sintagma stimulator cardiac) Dispozitiv electronic implantat in corp shi conectat la inima cu scopul de a realiza o stimulare regulata a contractziilor cardiace prin shocuri electrice minime in cazul unor tulburari de ritm severe sau k mijloc de diagnosticare. Din fr. stimulateur.

stimulator ~oare [At: NEGULICI / V: ~lat~ / Pl: ~i ~oare / E: stimula + tor] 14 smf a Stimulativ (14). 5 sm (SHis ~ de creshtere) Factor element care stimuleaza (3). 6 sm (Spc) Substantza organica biologic activa contzinuta in plante sau obtzinuta prin procedee chimice care in cantitatzi mici accelereaza dezvoltarea plantelor. 7 sm (Is) ~ cardiac Dispozitiv electronic implantat in corp shi conectat la inima cu scopul de a realiza o stimulare regulata a contractziilor cardiace prin shocuri electrice minime in cazul unor tulburari de ritm severe sau rar k mijloc de diagnostic.

STIMULATÓR OÁRE stimulatori oare adj. s. m. (Substantza agent element) care stimuleaza; spec. (substantza organica) care in cantitatzi mici accelereaza creshterea plantelor. Din fr. stimulateur.

STIMULATÓR s.m. Substantza chimica care planta shio prepara singura shi carei este necesara pentru o creshtere in conditzii bune. [Cf. fr. stimulateur].

STIMULATÓR OÁRE adj. s. m. (substantza agent aparat) care stimuleaza. ◊ (substantza organica) care accelereaza creshterea plantelor. (< fr. stimulateur lat. stimulator)

STIMULATÓR2 ~i m. mai ales la pl. Substantza organica activa care accelereaza creshterea plantelor. /<fr. stimulateur

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

stimulatór2 (substantza) s. m. pl. stimulatóri

stimulatór adj. m. s. m. pl. stimulatóri; f. sg. shi pl. stimulatoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

STIMULATÓR adj. s. 1. adj. v. stimulativ. 2. s. (BIOL.) stimulator de creshtere = substantza de creshtere. 3. adj. emulativ incurajator stimulativ. (Intrecere cu caracter ~.) 4. adj. v. mobilizator.

STIMULATOR adj. 1. stimulativ. (Factor ~.) 2. emulativ incurajator stimulativ. (Intrecere cu caracter ~.) 3. antrenant mobilizator stimulativ. (O actziune ~.)

Intrare: stimulator (substantza)
stimulator2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stimulator
  • stimulatorul
  • stimulatoru‑
plural
  • stimulatori
  • stimulatorii
genitiv-dativ singular
  • stimulator
  • stimulatorului
plural
  • stimulatori
  • stimulatorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

stimulator, stimulatorisubstantiv masculin
stimulator, stimulatoareadjectiv

  • 1. (Substantza agent element) care stimuleaza. DEX '09 DN
    antonime: anihilant
    • 1.1. prin specializare (Substantza organica) care in cantitatzi mici accelereaza creshterea plantelor. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.