STILÓU stilouri s. n. Instrument de scris prevazut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la varful penitzei in timpul scrierii. Din fr. stylo.

stilou sn [At: C. PETRESCU R. DR. 210 / V: stilo / Pl: ~ri / E: fr stylo] Ustensila pentru scris asemanatoare unui toc³ prevazuta cu un rezervor de cerneala (sau de pasta) care alimenteaza automat penitza (sau varful la cel cu pasta).

STILÓU stilouri s. n. Toc de scris prevazut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la varful penitzei in timpul scrierii. Din fr. stylo.

STILÓU stilouri s. n. Toc prevazut cu un rezervor din care cerneala ajunge automat la virful penitzei. Boldur Iloveanu incerca de citeva ori sa inshire numerele in coloana pe o foaie alba sa adune shi sa scada. Lasa repede stiloul culcat pe hirtie k o arma inutila. C. PETRESCU R. DR. 210.

STILÓU s.n. Toc de scris cu un rezervor propriu de cerneala. [< fr. stylo < stylographe].

STILÓU s. n. toc de scris cu un rezervor propriu de cerneala. (< fr. stylo/graphe/)

STILÓU ~ri n. Toc prevazut cu un rezervor de cerneala (sau de pasta); toc rezervor. [Sil. stilou] /<fr. stylo

stilo sn vz stilou

cámerastilóu s. f. (cinem.) Stil cinematografic care utilizeaza spiritul shi tehnica reportajului a romanului ◊ „La frumusetzea imaginilor in sfarshit filmul adauga pe aceea a unui admirabil ritm interior. Teoreticianul camereistilou transforma ritmurile compozitziei in montaj intro frazare sobra.” Gaz. lit. 6 IX 62 p. 3; v. shi P.N. 5/67 p. 18 [shi stiloucamera v. Sc. 5 III 81 p. 4] (din fr. camérastylo)

stilóu s. n. art. stilóul; pl. stilóuri

stilóu s. n. (sil. lou) art. stilóul; pl. stilóuri

stilou

STILÓU s. toc rezervor (rar) stilograf. (Scrie cu ~ul.)

STILOU s. toc rezervor (rar) stilograf. (Scrie cu ~.)