9 definiții pentru stihuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STIHUITÓR, stihuitori, s. m. (Rar) Versificator, poet. [Pr.: -hu-i-] – Stihui + suf. -tor.
stihuitor sm [At: NEGRIZZI, S. I, 484 / P: ~hu-i~ / Pl: ~i / E: stihui + -tor] (Mai ales irn sau dep) Poet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIHUITÓR, stihuitori, s. m. Versificator, poet. [Pr.: -hu-i-] – Stihui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
STIHUITÓR, stihuitori, s. m. (Uneori cu sens depreciativ) Versificator, poet. Iată un om care vorbea limpede, făcîndu-l să priceapă ceea ce de mult îi zăcuse în suflet, iată un stihuitor care spunea totul cu rost. CĂLINESCU, I. C. 190. Strașnicii stihuitori, Literați ce pentr-o odă bagă muzele-n fiori. VLAHUȚĂ, P. 85.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIHUITÓR ~i m. 1) înv. Autor de stihuri; versificator. 2) peior. Poet lipsit de talent. /a stihui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stihuitór (rar) (-hu-i-) s. m., pl. stihuitóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stihuitór s. m. (sil. -hu-i-), pl. stihuitóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STIHUITÓR s. v. poet, versificator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stihuitor s. v. POET. VERSIFICATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: sti-hu-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
stihuitor, stihuitorisubstantiv masculin
- 1. Poet, versificator. DEX '09 DLRLCsinonime: poet versificator
- Iată un om care vorbea limpede, făcîndu-l să priceapă ceea ce de mult îi zăcuse în suflet, iată un stihuitor care spunea totul cu rost. CĂLINESCU, I. C. 190. DLRLC
- Strașnicii stihuitori, Literați ce pentr-o odă bagă muzele-n fiori. VLAHUȚĂ, P. 85. DLRLC
-
etimologie:
- Stihui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09