3 definitzii pentru statornicit
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
statornicit ~a a [At: IORGA S. D. XXII 34 / V: (inv) stat~ / Pl: ~itzi ~e / E: statornici] 1 (Inv; d. oameni sau d. populatzii) Stabilit2 (1). 2 Stabilit2 (2). 3 Stabilit2 (3). 4 (Inv) Trainic2. 5 (D. oameni) Care a devenit serios care sa cumintzit.
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
STATORNICÍT adj. 1. v. anumit. 2. v. consfintzit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
STATORNICIT adj. 1. anumit cunoscut determinat fixat hotarit precizat rinduit specificat stabilit. (La o data ~.) 2. consacrat consfintzit fixat stabilit. (Un obicei ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Intrare: statornicit
statornicit adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)