stamba sf [At: (a. 1765) GCR II 78/24 / V: estampa ~mpa (rar) sht~ (inv) ~mp sm / E: ngr στάμπα it stampa] 1 (Inv; construit cu verbe k „a da” „a pune” etc.) Teasc. 2 (Inv; ie) A da in (sau pop prin (inv) pe la) ~ A face cunoscut (prin presa). 34 (Pfm; adesea cu schimbarea constructziei; ie) A (se) da in ~ A (se) face de ras V ras. 5 TZesatura simpla de bumbac cu desenul in culori din care se confectzioneaza diferite obiecte de imbracaminte. 6 (Lpl) Varietatzi de stamba (5). 7 Obiect de imbracaminte confectzionat din stamba (5). 8 (Astazi if stampa) Opera de arta grafica produsa de obicei prin gravura sau prin litografie. 9 (Fam; ie) A fi la fel cu ~mpa A fi conform modelului. 10 (Rar; fig) Pecete. 11 (Buc; Trs) Soi¹ (1). 12 (Pex) Infatzishare. 13 (Irg) Fard lichid care se foloseshte pentru albirea fetzei.

STÁMBA (2) stamburi s. f. 1. TZesatura simpla de bumbac cu desene imprimate in culori din care se fac rochii bluze fuste. Cind se rotea fusta de stamba cu flori mari filfiia in jurui. SADOVEANU O. VI 246. 2. (Numai la pl.) Varietatzi de stamba (1). Sortimente de stamburi. ♦ Obiecte de imbracaminte confectzionate din stamba (1). 3. (Invechit) Teasc de tipografie; tipar. ◊ Expr. A da in stamba = a da in vileag (cusururile cuiva).

STÁMBA stamburi f. TZesatura subtzire de bumbac cu desene colorate folosita pentru confectzionarea imbracamintei de vara pentru femei shi a lenjeriei de pat; cit. [G.D. stambei] /<ngr. stámpa it. stampa

stamba f. 1. materie de bumbac imprimata: rochie de stamba; 2. tipar: era vestita shi in stamba data PANN. [It. STAMPA printr’un intermediar grec modern].

stámba f. pl. e (ngr. stámba scris mpa d. it. stampa tiparire tipar de unde int. de „stampila” apoĭ de „pinza zugravita pin tiparire”ça shi basma. V. stampa). 1. Munt. Vechĭ. Stampila: stamba de arama a mitropolia. Tipar. A da in stamba a da la tipar a publica. Azĭ. Fig. A da in vileag a denuntza a face de ris la lume. 3. (pl. shi stamburĭ). Cit indiana maĭ ordinara pinza de bumbac ornat cu desemne. 4. Rar. Fel aspect calitate teapa: oameni de stamba luĭ. 5. Mold. sud. Rar azĭ. Alman de calitate superioara. Se compune din apa de Colonia apa destilata tinctura de benzoe oxid de zinc carbonat de magnezie shi uneorĭ shi carbonat de plumb (cerusa ghileala). 6. Ntz. Suc. SHezatoare (Cp. cu batatura shi pista).

stámba (tzesatura) s. f. g.d. art. stámbei; (sorturi obiecte) pl. stắmburi

stámba s. f. g.d. art. stámbei; (sorturi obiecte) pl. stamburi/stámbe

STÁMBA s. (TEXT.) (pop.) cit. (Rochii de ~.)

STÁMBA s. v. categorie fel gen presa soi specie spetza teasc tip tipar.

STAMBA s. (TEXT.) (pop.) cit. (Rochii de ~.)

stamba s. v. CATEGORIE. FEL. GEN. PRESA. SOI. SPECIE. SPETZA. TEASC. TIP. TIPAR.

stámba (be) s. f. 1. TZesatura ushoara de bumbac. 2. (Inv.) Teasc de tipografie. 3. Teapa natura caracter. It. stampa prin intermediul ngr. στάμπα (Cihac II 701; Tiktin; Gáldi 257) cf. alb. stambë. Primul sens se explica fiind vorba de tzasatura cu desene imprimate. Pentru a da in stamba „a imprima a publica” cf. Bogrea Dacor. III 737. Der. stamburi s. f. pl. (varietate de tzesaturi de stamba); stambarie s. f. (magazin de stamburi). Este dubletul lui stampa s. f. (imagine gravata) direct din it. der. stampila (var. shtampila) (pecete parafa) din fr. estampille var. din germ. Stempel; stampila (var. shtampila) vb. (a pune shtampila) din fr. estampiller; stampat adj. (imprimat). Stemplu s. n. (matritza pentru turnarea literelor de tipografie) este alta var. a germ. Stempel.

a se da in stamba expr. v. ashi da in petic.