opțiuni
  • info

14 definiții pentru stacoj

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STACÓJ, stacoji, s. m. (Înv. și reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stacóș s. m.] – Din ngr. stakós.

STACÓJ, stacoji, s. m. (Înv. și reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stacóș s. m.] – Din ngr. stakós.

stacoj sm [At: GOLESCU, Î. 81 / V: (înv) ~oș (A și: sta~), (îvr) ~os, străcoș / A și: sta~ / Pl: ~i / E: ngr στακός] (Asr) 1 (Șîs ~ de mare) Homar (Homarus vulgaris). 2 Rac2 (Astacus fluviatilis).

STACÓJ, stacoji, s. m. (Rar) 1. Crustaceu decapod, asemănător cu racul de rîu, dar cu mult mai mare decît acesta; trăiește numai în mare (Homarus vulgaris); homar. Junona... trimise în ajutorul Idrei, adică a balaurului, un stacoj (rac-de-mare) năprasnic, cît o dihanie spurcată. ISPIRESCU, U. 35. [La Triest] feliurimea și mulțimea peștelui este nesocotită, din care: sardele... stacoji. GOLESCU, Î. 110. 2. (Rar) Rac. Trebuie să rabzi crestături de foarfece... după ce zvîrli stacojul în traistă. SADOVEANU, Î. A. 81. – Variantă: (Mold.) stacóș (ALECSANDRI, T. I 171) s. m.

STACÓJ ~i m. înv. 1) Crustaceu asemănător cu racul, dar de talie mai mare; homar. 2) Crustaceu dulcicol cu carapacea neagră-verzuie, având în partea anterioară a corpului o pereche de clești lungi și viguroși; rac. /<ngr. stakós

stacoj m. rac de mare (Astacus): un stacoj năpraznic ISP. [Gr. mod. ASTAKÓS].

stacój și stacóș m. (ngr. stakós, astakós, d. vgr. ástakos; lat. ástacus, turc. istakos). Rac mare. V. crab.

STACÓȘ s. m. v. stacoj.

STACÓȘ s. m. v. stacoj.

STACÓȘ s. m. v. stacoj.

stacoș sm vz stacoj

străcoș sm vz stacoj

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stacój (înv., reg.) s. m., pl. stacóji

stacój s. m., pl. stacóji

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STACÓJ s. v. homar, rac.

stacoj s. v. HOMAR. RAC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stacój (-ji), s. m. – Homar, rac. – Var. stacoș. Mr. astahó. Ngr. σταϰός (Cihac, II, 701), cf. tc. istakos, bg. astakos. – Der. stacojiu, adj. (roșu).

Intrare: stacoj
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stacoj
  • stacojul
  • stacoju‑
plural
  • stacoji
  • stacojii
genitiv-dativ singular
  • stacoj
  • stacojului
plural
  • stacoji
  • stacojilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stacoș
  • stacoșul
  • stacoșu‑
plural
  • stacoși
  • stacoșii
genitiv-dativ singular
  • stacoș
  • stacoșului
plural
  • stacoși
  • stacoșilor
vocativ singular —
plural —
străcoș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stacoj, stacojisubstantiv masculin

  • 1. învechit regional Crustaceu decapod, asemănător cu racul de râu, dar cu mult mai mare decât acesta; trăiește numai în mare (Homarus vulgaris). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: homar
    • format_quote Junona... trimise în ajutorul Idrei, adică a balaurului, un stacoj (rac-de-mare) năprasnic, cît o dihanie spurcată. ISPIRESCU, U. 35. DLRLC
    • format_quote [La Triest] feliurimea și mulțimea peștelui este nesocotită, din care: sardele... stacoji. GOLESCU, Î. 110. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Crustaceu dulcicol cu carapacea neagră-verzuie, având în partea anterioară a corpului o pereche de clești lungi și viguroși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: rac
      • format_quote Trebuie să rabzi crestături de foarfece... după ce zvîrli stacojul în traistă. SADOVEANU, Î. A. 81. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.