6 definiții pentru stânișoară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STÂNIȘOÁRĂ, stânișoare, s. f. Diminutiv al lui stână. – Stână + suf. -ișoară.
STÂNIȘOÁRĂ, stânișoare, s. f. Diminutiv al lui stână. – Stână + suf. -ișoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stânișoară sf [At: GIUGLEA, U. 6 / Pl: ~re / E: stână + -ișoară] (Reg) 1-2 (Șhp) Stână (1) (mică) Si: (reg) stânuță (2). 3 Stâneică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STÎNIȘOÁRĂ, stînișoare, s. f. Diminutiv al lui stînă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stânișoáră s. f., g.-d. art. stânișoárei; pl. stânișoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stânișoáră s. f., g.-d. art. stânișoárei; pl. stânișoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stânișoáră s.f. (reg.) 1. stână mică. 2. loc unde a fost odată o stânâ; stăuliște, stâneică, stâniște, stăuină.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stânișoară, stânișoaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui stână. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Stână + sufix -ișoară. DEX '98 DEX '09