opțiuni
  • info

13 definiții pentru spătar (obiect)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPĂTÁR1, spătare, s. n. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + suf. -ar.

SPĂTÁR1, spătare, s. n. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + suf. -ar.

spătar3 [At: CIHAC, I, 259 / V: (reg) ~e sf, ~ac, spatâr, spet~ / Pl: ~e / E: spate + -ar] 1 sn Parte a unui scaun, a unui fotoliu, a unei bănci etc. de care își reazămă spatele cel care șade pe acesta Si: spate (62), spetează (2), rezemătoare, (îrg) spată1 (12). 2 sn Partea mai înaltă dinspre perete a unui pat, a unei canapele etc. 3 sn (Îrg; pex) Scaun cu spătar3 (1). 4 sn (Pgn) Scaun. 5 sn (Pgn) Fotoliu. 6 sn (Pop) Perete de bârne (sau bârnă) care servește ca rezemătoare pentru ciobanii care mulg oile Si: (reg) spate (63), spătel (1). 7 sn (Reg) Construcție rudimentară, de obicei formată din trei pereți, în care se mulg oile Si: (reg) spate (64), spătel (2). 8 sn Strungă pe unde ies oile din țarc. 9 sn (Reg) Grebănar. 10 sn (Mol) Fiecare dintre scândurile care despart ciocanele la piuă. 11-12 sf (Îrg; îf ~e) Spate1 (43-44). 13 sf (Mun; îf ~e) Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele. 14 sf (Mun; îe) A tăia ploșpările și a cârpi ~ele A fi foarte sărac. 15 sn (Reg; îf spet~) Jerseu deschis în față.

SPĂTÁR2, spătare, s. n. Spetează, rezemătoare (la scaune). Călugărița se așezase într-un scaun cu spătar și cu rezămătoare de brațe. SADOVEANU, P. M. 66. Îl invită să se așeze pe banca de lemn, cu spătar. C. PETRESCU, Î. II 181.

SPĂTÁR1, spătare, s. n. Spetează a unui scaun. – Din spată2 + suf. -ar.

SPĂTÁR1 ~e n. 1) Parte mai înaltă a unui scaun sau a unui fotoliu de care își sprijină spatele persoana ce stă pe ele; spetează; rezemătoare. 2) Parte a hamului care se așază pe spatele calului. /spate + suf. ~ar

spătar n. 1. spate de scaun; 2. partea hamului ce acopere spatele calului.

2) spătár n., pi. e (d. spată, omoplat). Mold. Rezemătoarea scaunuluĭ, numită și spătează și spetează. Partea hamuluĭ care se pune pe spinarea caluluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spătár2 (obiect) s. n., pl. spătáre

spătár (obiect) s. n., pl. spătáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPĂTÁR s. 1. rezemătoare, spate, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.) 2*. (reg.) spate. (~ la o stână.)

SPĂTÁR s. v. gâtar, strungă.

SPĂTAR s. 1. rezemătoare, spate, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.) 2.* (reg.) spate. (~ la o stînă.)

spătar s. v. GÎTAR. STRUNGĂ.

Intrare: spătar (obiect)
spătar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spătar
  • spătarul
  • spătaru‑
plural
  • spătare
  • spătarele
genitiv-dativ singular
  • spătar
  • spătarului
plural
  • spătare
  • spătarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spătar, spătaresubstantiv neutru

  • 1. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rezemătoare spetează
    • format_quote Călugărița se așezase într-un scaun cu spătar și cu rezămătoare de brațe. SADOVEANU, P. M. 66. DLRLC
    • format_quote Îl invită să se așeze pe banca de lemn, cu spătar. C. PETRESCU, Î. II 181. DLRLC
  • 2. Parte a hamului care se așază pe spatele calului. NODEX
etimologie:
  • Spată + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.