6 definiții pentru spăsire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spăsire sf [At: CORESI, EV. 39 / V: ~ăși~ / Pl: ~ri / E: spăsi] 1 (Înv; Bis) Mântuire. 2 (Înv) Pocăire. 3 (Fam) Umilință.
spăsire f. fig. umilință: cum trece cu spăsire și cum smerit îngenunchiază AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spășire sf vz spăsire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spăsíre s. f., pl. spăsíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPĂSÍRE s. v. ispășire, izbăvire, mântuire, salvare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spăsire s. v. ISPĂȘIRE. IZBĂVIRE. MÎNTUIRE. SALVARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: spăsire
spăsire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
spășire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||