O definiție pentru spârcâire
Jargon
spârcâíre s.f. (înv.) găinățare, cufurire.
Intrare: spârcâire
spârcâire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||