opțiuni
  • info

9 definiții pentru spânzurătoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÂNZURĂTOÁRE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare.

SPÂNZURĂTOÁRE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare.

SPÂNZURĂTOÁRE spânzurătóri f. înv. Instalație specială pentru pedeapsa cu moartea prin spânzurare. * A merge (undeva) ca la spânzurătoare a merge undeva în mod silit. /a (se) spânzura + suf. ~ătoare

spânzurătoare f. trei lemne în formă triangulară servind ca instrument de supliciu pentru condamnați.

SPÎNZURĂTOÁRE, (2) spînzurători, s. f. 1. Spînzurare. Condamnat la spînzurătoare. ▭ Ducîndu-se la rai, ca și cum ar fi mers la spînzurătoare. CREANGĂ, P. 317. 2. Dispozitiv format dintr-un ștreang prins de o construcție specială, de un copac etc. de care sînt spînzurați unii condamnați. Sub cerul cenușiu de toamnă... spînzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre cîmpia neagră. REBREANU, P. S. 11. Cine știe dacă prin relele purtări nu-și va sfîrși viața într-o spînzurătoare. NEGRUZZI, S. II 261.

spînzurătoáre f, pl. orĭ. Grindă de spînzurat condamnațiĭ, furcĭ. V. acástăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spânzurătoáre s. f., g.-d. art. spânzurătórii; (obiecte) pl. spânzurătóri

spânzurătoáre s. f., g.-d. art. spânzurătórii; (obiecte) pl. spânzurătóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPÂNZURĂTOÁRE s. 1. spânzurare, spânzurat, strangulare, (înv.) spânzurătură. (spânzurătoarea condamnatului.) 2. ștreang, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la spânzurătoare.) 3. (concr.) (pop.) furci (pl.), (prin Transilv.) acăstău. (S-a ridicat o spânzurătoare.)

SPÎNZURĂTOARE s. 1. spînzurare, spînzurat, (înv.) spînzurătură. (~ condamnatului.) 2. ștreang, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la ~.) 3. (pop.) furci (pl.), (prin Transilv.) acăstău. (S-a ridicat o ~.)

Intrare: spânzurătoare
spânzurătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spânzurătoare
  • spânzurătoarea
plural
  • spânzurători
  • spânzurătorile
genitiv-dativ singular
  • spânzurători
  • spânzurătorii
plural
  • spânzurători
  • spânzurătorilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spânzurătoare, spânzurătorisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Spânzurare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spânzurare
    • format_quote Condamnat la spânzurătoare. DLRLC
    • format_quote Ducîndu-se la rai, ca și cum ar fi mers la spînzurătoare. CREANGĂ, P. 317. DLRLC
  • 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sub cerul cenușiu de toamnă... spînzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre cîmpia neagră. REBREANU, P. S. 11. DLRLC
    • format_quote Cine știe dacă prin relele purtări nu-și va sfîrși viața într-o spînzurătoare. NEGRUZZI, S. II 261. DLRLC
    • chat_bubble A merge (undeva) ca la spânzurătoare = a merge undeva în mod silit. NODEX
etimologie:
  • Spânzura + sufix -ătoare. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.