4 definiții pentru spunător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spunător, ~oare [At: PSALT. HUR 88v/6 / V: sponiet~, ~uit~, ~uiet~ / Pl: ~i, ~oare / E: spune + -tor] (Înv) 1 sm Propovăduitor. 2 a Revelator. 3 sm, rar, sf Povestitor. 4 sn (Grm; înv) Cazul prepozițional. 5 smf Persoană care dezvăluie o taină. 6 sn (Mat) Exponent (3).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPUNĂTÓR adj. v. revelator, semnificativ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spunător adj. v. REVELATOR. SEMNIFICATIV.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
spunătór, spunătoáre, adj. s.m., n. și f., adj. (înv.) 1. (s.m.) propovăduitor, predicator. 2. (s.m. și f.) povestitor. 3. (s.m. și f.) persoană care dezvăluie o taină. 4. (s.n.) cazul prepozițional (în gramatică). 5. (s.n.) exponent (în matematică). 6. (adj.) revelator, semnificativ.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||