opțiuni
  • info

8 definiții pentru spulberătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPULBERĂTÚRĂ, spulberături, s. f. (Rar) Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; p. ext. lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. – Spulbera + suf. -ătură.

SPULBERĂTÚRĂ, spulberături, s. f. (Rar) Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; p. ext. lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. – Spulbera + suf. -ătură.

spulberătură sf [At: MARIAN, D. 342 / V: (reg) ~băr~, ~bur~, ~urbălă~ / Pl: ~ri / E: spulbera + -ătură] 1 Zăpadă, praf, frunze etc. împrăștiate de vânt. 2 (Pex; csc) Lucruri împrăștiate. 3 (Reg) Lamura făinii. 4 (Reg) Boală de piele care se prezintă sub formă de furuncule, erupții, pete roșii, bășicuțe etc. însoțite de mâncărime Si: (pop) spurc (4), spurcat1 (6), spurcăciune (2), (îrg) spuză (13). 5 (Bot; Buc) Dumbeț (Teucrium chamaedrys).

SPULBERĂTÚRĂ, spulberături, s. f. Zăpadă spulberată de vînt. Era atîta spulberătură de zăpadă, încît ți se părea că se dărîmă cerul. SANDU-ALDEA, U. P. 60. ♦ (Cu sens colectiv) Lucruri spulberate, împrăștiate. De jur împrejur sta în iarbă o largă spulberătură de fulgi cenușii, ca după o încăierare între vulturi. GALACTION, O. I 168.

spulberătură f., pl. ĭ. Lucru spulberat de vînt (de ex., zăpadă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spulberătúră (rar) s. f., g.-d. art. spulberătúrii; pl. spulberătúri

spulberătúră s. f., g.-d. art. spulberătúrii; pl. spulberătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPULBERĂTÚRĂ s. v. dumbeț.

spulberătură s. v. DUMBEȚ.

Intrare: spulberătură
spulberătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spulberătură
  • spulberătura
plural
  • spulberături
  • spulberăturile
genitiv-dativ singular
  • spulberături
  • spulberăturii
plural
  • spulberături
  • spulberăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spulberătură, spulberăturisubstantiv feminin

  • 1. rar Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era atîta spulberătură de zăpadă, încît ți se părea că se dărîmă cerul. SANDU-ALDEA, U. P. 60. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De jur împrejur sta în iarbă o largă spulberătură de fulgi cenușii, ca după o încăierare între vulturi. GALACTION, O. I 168. DLRLC
etimologie:
  • Spulbera + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.