8 definiții pentru sprijinire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPRIJINÍRE, sprijiniri, s. f. Acțiunea de a (se) sprijini; sprijin, reazem. ♦ Fig. Ajutor, ocrotire, concurs (material sau moral) acordat cuiva sau la ceva. – V. sprijini.

SPRIJINÍRE, sprijiniri, s. f. Acțiunea de a (se) sprijini; sprijin, reazem. ♦ Fig. Ajutor, ocrotire, concurs (material sau moral) acordat cuiva sau la ceva. – V. sprijini.

sprijinire sf [At: PSALT. HUR. 7v/11 / V: (înv) sprejen~ / Pl: ~ri / E: sprijin] 1 Așezare (lângă ori pe ceva) astfel încât să se mențină în poziția dorită, să nu cadă etc. Si: proptire, susținere, (îvr) stâlpire. 2 Echilibru realizat prin sprijinire (1). 3 Participare la reușita cuiva sau a ceva, la rezolvarea unei situații etc. prin recomandări, prin asigurarea mijloacelor materiale, prin crearea unor circumstanțe favorabile etc. Si: ajutare (2), ajutorare (2), ocrotire, protejare, susținere, (rar) proteguire. 4 Creare a condițiilor favorabile cuiva aflat în împrejurări dificile Si: ajutare (1), ajutorare (1), protejare, susținere, (rar) proteguire. 5 Acțiune energică în vederea realizării unui scop, a unei cerințe etc. Si: servire, susținere. 6 (Rar) Confirmare (2).

SPRIJINÍRE, sprijiniri, s. f. Acțiunea de a (se) sprijini; sprijin, reazem. ♦ Fig. Susținere, ajutor, ocrotire (materială sau morală), concurs (dat cuiva). Sindicatele au rolul... de a stimula aportul oamenilor științei, culturii și artei, în sprijinirea activității cultural-artistice a maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/3.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sprijiníre s. f., g.-d. art. sprijinírii; pl. sprijiníri

sprijiníre s. f., g.-d. art. sprijinírii; pl. sprijiníri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPRIJINÍRE s. 1. v. susținere. 2. v. ajutare. 3. servire, susținere. (~ cauzei revoluției.) 4. v. ocrotire. 5. susținere. (~ propunerii cuiva.)

SPRIJINIRE s. 1. proptire, rezemare, susținere. (~ unei construcții cu stîlpi.) 2. ajutare, ajutorare. (~ cuiva în rezolvarea unor probleme.) 3. servire, susținere. (~ cauzei revoluției.) 4. ocrotire, protejare, susținere, (rar) proteguire. (~ bătrînețelor lui.) 5. susținere. (~ propunerii cuiva.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPRIJINIRE (< sprijini) s. f. 1. Acțiunea de a (se) sprijini; sprijin, reazem. ♦ Realizare a contactului dintre două corpuri solide cu obținerea unei imobilități relative în spațiu sau într-un plan. 2. (CONSTR.) Lucrare auxiliară de susținere a pereților unei excavații (săpătură sau galerie de tunel), pentru prevenirea prăbușirii terenului, până la terminarea construcției executate în excavația respectivă sau până la executarea unei lucrări definitive care să susțină terenul (căptușeală de tunel, zid de sprijin etc.). 3. Fig. Ocrotire (materială sau morală), sprijin, ajutor.

Intrare: sprijinire
sprijinire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sprijinire
  • sprijinirea
plural
  • sprijiniri
  • sprijinirile
genitiv-dativ singular
  • sprijiniri
  • sprijinirii
plural
  • sprijiniri
  • sprijinirilor
vocativ singular
plural