11 definiții pentru sportiv (s.m.)
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif.
SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sportiv, ~ă [At: ALEXI, W. / Pl: ~i, ~e / E: fr sportif] 1-2 smf, a (Persoană) care practică sportul (1) Si: (rar) sportist, (liv) sportsman (1). 3-4 a Care aparține sportului (1) sau sportivului (1). 5-6 a, av Privitor la sport (1). 7 a Care servește la practicarea sporturilor. 8 a Care este în conformitate cu regulile sportului (1). 9 a (Îs) Întrecere (sau întâlnire) ~ă, concurs ~ Competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. 10 a Care denotă practicarea unui sport (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPORTÍV2, -Ă, sportivi, -e, s. m. și f. Persoană care practică sportul (pregătindu-se metodic și luînd parte la competiții sportive). Masele de sportivi din R.P.R. se pregătesc să întîmpine concursurile internaționale cu noi succese în muncă și în sport. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. Să ne strîngem frumos mîna, ca doi sportivi de treabă. SEBASTIAN, T. 101.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPORTÍV, -Ă adj. Referitor la sport, care aparține sportului; folosit la practicarea sportului. ♦ Care practică sportul. // s.m. și f. Amator, iubitor de sport; cel care practică sportul. [< fr. sportif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPORTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la sport, care aparține sportului. 2. care respectă regulile sportului. II. adj., s. m. f. (cel) care practică sportul. (< fr. sportif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SPORTÍV1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care practică sportul. /<fr. sportif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sportív adj. m., s. m., pl. sportívi; adj. f., s. f. sportívă, pl. sportíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sportív adj. m., s. m., pl. sportívi; f. sg. sportívă, pl. sportíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPORTÍV s. (englezism) sportsman.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPORTIV s. (livr.) sportsman.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SPORTIV. Subst. Sportiv, sportivă, sportsman (livr.); polisportiv; sportiv amator, sportiv profesionist; sportiv de performantă. Junior; senior. Campion; campion național; campion european; campion mondial; campion olimpic. Recordman; performer. Concurent, rival, adversar; șalanger. Atlet; alergător; sprinter; crosist; fondist; semifondist; maratonist; mărșăluitor. Aruncător; aruncător de disc, discobol; aruncător de ciocan; aruncător de greutate; aruncător de suliță, sulițaș, sulițar. Săritor, săritor în înălțime, săritor în lungime, săritor de triplu-salt, săritor cu prăjina; săritor de la trambulină. Biatlonist; triatlonist; pentatlonist; decatlonist. Alpinist. Automobilist; motocrosist. Boxer, pugilist. Canotor, canotier (rar); caiacist; canoist; schifist; vîslaș; cîrmaci; velier. Călăreț; jocheu. Ciclist, biciclist; cicloturist. Gimnast; acrobat. Halterofil. Înotător. Jucător; baschetbalist; fotbalist; handbalist; hocheist; poloist; rugbist; șahist; tenisman; voleibalist. Luptător; judocan. Motociclist. Patinator. Parașutist. Planorist. Pescar. Schior; slalomist. Scrimer, spadasin; floretist; sabrer. Trăgător, țintaș, pistolar. Turist. Vînător. Echipă, formație, lot; echipă națională, reprezentativă, selecționată. V. sport.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sportiv, sportivisubstantiv masculin sportivă, sportivesubstantiv feminin
- 1. Persoană care practică sportul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: sportsmen
- Masele de sportivi din R.P.R. se pregătesc să întîmpine concursurile internaționale cu noi succese în muncă și în sport. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. DLRLC
- Să ne strîngem frumos mîna, ca doi sportivi de treabă. SEBASTIAN, T. 101. DLRLC
-
etimologie:
- sportif DEX '09 DEX '98 DN