sporange sm [At: ENC. AGR. I, 492 / Pl: ~ngi / E: fr sporange] Organ în formă de sac în care iau naștere sporii¹ (1), caracteristic plantelor criptogame.

SPORÁNGE s. n. Organ în formă de săculeț în care se dezvoltă sporii la plantele criptogame, pînă la maturitate.

SPORÁNGE s.m. Organ în interiorul căruia se formează sporii la plantele criptogame. [Pl. invar. / < fr. sporange, cf. gr. spora – sămânță, angeion – vas].

SPORÁNGE s. m. organ în formă de sac în care se formează și se dezvoltă sporii la plantele criptogame. (< fr. sporange)

SPORÁNGE ~i m. bot. Organ de înmulțire în formă de sac, în care se dezvoltă sporii unor plante inferioare. /<fr. sporange

sporánge s. m., pl. sporángi

sporánge s. m., pl. sporángi

sporánge s. n., pl. sporange

SPOR-, v. SPORO-. □ ~ange (v. -ange), s. m., organ în formă de sac în care se formează și se dezvoltă sporii plantelor criptogame; sin. sporangiu; ~angiu (v. -angiu), s. n., sporange*; ~angiocarp (v. angio-, v. -carp), s. n., formațiune caracteristică unor grupe de plante inferioare care închide în interiorul său mai mulți sporangi; ~angiofor (v. angio-, v. -for), s. m., suport care poartă sporangele; ~angiosor (v. angio-, v. -sor), s. m., grup de sporangi prezenți la alge; ~angiospor (v. angio-, v. -spor), s. m., spor endogen format într-un sporange sferic, fiind susținut de un sporangiofor.