3 definiții pentru spontaneism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPONTANEÍSM s.n. (Liv.) Caracter spontan; spontaneitate. ♦ Concepție și practică care neagă necesitatea și rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forța și eficiența acțiunii spontane. [< fr. spontanéisme].
SPONTANEÍSM s. n. caracter spontan; spontaneitate. ◊ concepție și practică ce neagă necesitatea și rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forța și eficiența acțiunii spontane. (< fr. spontanéisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spontaneísm s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: spontaneism
spontaneism substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)