SPONGIÉR, spongieri, s. m. (La plural) Încrengătură de animale nevertebrate cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fibre elastice și rezistente; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-er] – Din fr. spongiaire.

spongier sm [At: SIMIONESCU, F. R. 459 / P: ~gi-er / V: ~giar / Pl: și: ~iare sn / Pl: ~i / E: spongiaires] 1 (Lpl) Încrengătură de animale nevertebrate marine, rar dulcicole, cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fibre elastice rezistente și cu scheletul format din spicule și bastonașe silicoase, calcaroase sau din fibre de spongină (Spongiaria). 2 (Șls) Animal care face parte din încrengătura spongierilor (1). 3 Burete de mare.

SPONGIÉR, spongieri, s. m. (La plural) Încrengătură de animale nevertebrate cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fibre elastice și rezistente; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-er] – Din fr. spongiaires.

SPONGIÉR, spongieri, s. m. (La pl.) Încrengătură de animale nevertebrate cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fibre elastice și rezistente; (la sg.) animal care face parte din această încrengătură. Buretele este un spongier. – Pronunțat: -gi-er.

SPONGIÉR ~i m. 1) la pl. Clasă de nevertebrate marine (rar dulcicole) cu corpul silicios sau calcaros, care absoarbe prin pori apa împreună cu hrana din ea (reprezentant: buretele de mare). 2) Animal din această clasă. [Sil. -gi-er] /<fr. spongiaires

SPONGIÉRI s.m.pl. Încrengătură de animale nevertebrate, având ca tip buretele; (la sg.) animal din această încrengătură. [Pron. -gi-eri, sg. spongier. / < fr. spongiaires, cf. lat. spongia – burete].

SPONGIÉRI s. m. pl. încrengătură de animale nevertebrate inferioare: buretele; porifere. (< fr. spongiaires)

spongiér (-gi-er) s. m., pl. spongiéri

spongiér s. m., pl. spongiéri (sil. -gi-eri)

SPONGIÉR s. (ZOOL.; Spongiaria) burete-de-mare.

SPONGIER s. (ZOOL.; Spongiaria) burete-de-mare.