SPECIALITÁTE specialitatzi s. f. 1. Ramura a shtiintzei a tehnicii a artei etc. din studiul shi din aplicarea careia cineva ishi face o profesie. ◊ Loc. adv. De specialitate = care apartzine unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent intro anumita ramura de activitate. 2. Produs sau preparat facut din anumite retzete sau metode de fabricatzie deosebite. [Pr.: cia] Din fr. spécialité lat. specialitas atis.^[1]

specialitate sf [At: I. GOLESCU C. / P: ~cia~ / V: (inv) ~etzi~ / Pl: ~tatzi / E: lat specialitas atis fr spécialité ger Spezialität] 1 Diviziune a unei activitatzi shtiintzifice tehnice etc. restransa la o anumita sfera din studiul shi aplicarea careia cineva ishi face o profesie Si: bransha (3) disciplina (10) domeniu (6) ramura sector (ivr) specie (16). 2 Pregatire speciala pentru o specialitate (1). 3 (Pex) Activitate in care exceleaza cineva. 4 (Pex) Pricepere deosebita pentru o anumita activitate. 5 (D. oameni sau d. colective de oameni; ila) De ~ Specializat intro anumita ramura de activitate. 6 (Ial) Care apartzine unui anumit domeniu. 7 Procedeu specific deosebit de elaborare a unor produse a unor obiecte etc. 8 Produs obtzinut printro specialitate (7). 9 (Pex) Sort².

SPECIALITÁTE specialitatzi s. f. 1. Ramura a shtiintzei a tehnicii a artei etc. din studiul shi din aplicarea careia cineva ishi face o profesiune. ◊ Loc. adv. De specialitate = care apartzine unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent intro anumita ramura de activitate. 2. Produs sau preparat facut din anumite retzete sau metode de fabricatzie deosebite. [Pr.: cia] Din fr. spécialité lat. specialitas atis.

SPECIALITÁTE specialitatzi s. f. 1. Ramura a shtiintzei sau a tehnicii din studiul shi aplicarea careia cineva ishi face o ocupatzie. O fi shi lipsa de timp a unui om foarte ocupat cu specialitatea sa. IBRAILEANU S. 229. Faptele shi descoperirile curg se gramadesc; o viatza de om pentru a le shti toate e scurta shi specialitatea se restringe. GHEREA ST. CR. II 341. Nu mamestec satzi dau consilii in specialitatea dumitale. CARAGIALE O. VII 131. ◊ Loc. adj. De specialitate = care apartzine unui domeniu special care face parte dintrun anumit domeniu; (despre persoane) care este competent intro anumita activitate care sa consacrat ramurii respective. Va shti neaparat... sa destainuiasca la ochii oamenilor de shtiintza shi de specialitate. ODOBESCU S. III 12. 2. (De obicei la pl.) Produs sau preparat special facut potrivit unei retzete sau unor metode de fabricatzie deosebite. Eu nu fumez decit specialitate. C. PETRESCU C. V. 54. ◊ Specialitatea casei v. casa¹ (6).

SPECIALITÁTE s.f. 1. Ramura anumita a unei shtiintze a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. 2. Gen categorie specifica (de articole de produse). [Pron. cia. / cf. fr. spécialité lat. specialitas].

SPECIALITÁTE s. f. 1. ramura anumita a unei shtiintze a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. ♦ de ~ = care apartzine unei anumite specialitatzi; (despre persoane) specialist intro anumita ramura de activitate. 2. gen categorie specifica. ◊ produs preparat obtzinut dupa o retzeta speciala. (< fr. spécialité lat. specialitas)

SPECIALITÁTE ~atzi f. 1) Diviziune a unei discipline shtiintzifice sau a unei activitatzi practice; ramura; bransha. ◊ De ~ care se refera la un anumit sector la o anumita sfera de activitate. 2) Gen de activitate pentru care cineva a capatat o pregatire speciala. 3) Produs sau preparat obtzinut dupa retzete sau metode speciale. /<lat. specialitas ~atis fr. specialité

specialitate f. 1. caracterul celor speciale; 2. ramura speciala de studiu de comertz.

*specialitáte f. (mlat. speciálitasátis). Calitatea de a fi special. Ocupatiune careĭa te consacri in special: studiu regiunilor polare e specialitatea luĭ ceaĭu e specialitatea acesteĭ bacaliĭ. Specialist: consultam specialitatzile medicale. Medicament care poarta numele inventatoruluĭ saŭ al celuĭ ce are drept sal fabrice. V. generalitate.

specialitáte (cia) s. f. g.d. art. specialitắtzii; pl. specialitắtzi

specialitáte s. f. (sil. cia) g.d. art. specialitatzii; pl. specialitatzi

SPECIALITÁTE s. bransha disciplina domeniu ramura sector. (In ce ~ activezi?)

SPECIALITATE s. bransha disciplina domeniu ramura sector. (In ce ~ activezi?)