8 definiții pentru sorbit (s.n.)

Explicative DEX

SORBÍT s. n. Sorbire. – V. sorbi.

SORBÍT s. n. Sorbire. – V. sorbi.

sorbit [At: DL / Pl: ~uri / E: sorbi] sn (Rar) 1-2 Sorbire (1-2).

SORBÍT s. n. (Rar) Sorbitură. Gruia vadra o prindea Și dintr-un sorbit o bea. POP.

Ortografice DOOM

sorbít (acțiune) s. n.

sorbít (acțiune) s. n.

sorbít (substanță absorbită) s. n., pl. sorbíte

Relaționale

SORBÍT s. v. sorbitură.

SORBIT s. sorbire, sorbitură, (reg.) sorbeală. (Dintr-un ~.)

Intrare: sorbit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorbit
  • sorbitul
  • sorbitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sorbit
  • sorbitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sorbitsubstantiv neutru

  • 1. Sorbeală, sorbire, sorbitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gruia vadra o prindea Și dintr-un sorbit o bea. POP. DLRLC
etimologie:
  • vezi sorbi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.