SOMITÁTE, somități, s. f. Persoană de mare prestigiu, autoritate necontestată într-un anumit domeniu de activitate. – Din fr. sommité.

somitate sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, 234 / V: (îvr) sum~ / Pl: ~tăți / E: fr sommité] 1 Persoană care se impune prin prestigiul sau meritele sale într-un anumit domeniu de activitate Si: autoritate (17), forță (8), putere. 2 (Pex) Persoană marcantă în viața socială. 3 (Pex) Persoană care face parte din protipendadă.

SOMITÁTE, somități, s. f. Persoană care se bucură de un mare prestigiu pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate. – Din fr. sommité.

SOMITÁTE, somități, s. f. Persoană care se bucură de mare renume pentru merite deosebite într-un domeniu de activitate științifică. Pesimismul modern german, extrema manifestare a boalei veacului, e răspîndit de unii din cei mai mari oameni de știință, de somități științifice. GHEREA, ST. CR. I 64. modificată

SOMITÁTE s.f. Om cu renume mare, capacitate necontestată într-un anumit domeniu de activitate. [< fr. sommité, cf. lat. t. summitas].

SOMITÁTE s. f. persoană cu renume, cu capacitate necontestată într-un anumit domeniu de activitate. (< fr. sommité)

SOMITÁTE ~ăți f. Persoană cu merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, care se bucură de un mare prestigiu. /<fr. sommité

somitate f. se zice de persoanele eminente într’o ramură a științei.

*somitáte f. (fr. sommité, d. lat súmmitas, -átis, culme, vîrf d. summa, suma). Celebritate, savant: somitățile medicale.

somitáte s. f., g.-d. art. somitắții; pl. somitắți

somitáte s. f., g.-d. art. somității; pl. somități

SOMITÁTE s. autoritate, forță, putere. (Este o adevărată ~ în materie.)

SOMITATE s. autoritate, forță, putere. (Este o adevărată ~ în materie.)